Mănăstirea Suzana

Situatã în arealul satului Mânãstirea Suzana din comuna Mãneciu-Ungureni, judeţul Prahova, într-o poianã fermecãtoare de pe valea Teleajenului, strãjuitã de mai multe masive muntoase şi deluroase, la 60 km Nord de municipiul Ploieşti, mânãstirea Suzana adãposteşte 50 de cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia monahiei Mitrodora Ferţu. Prima bisericã a acestei mănãstiri, cu hramul “Sfântul Nicolae”, a fost construitã din lemn în anul 1740 prin efortul şi pe cheltuiala credincioasei Stanca Arşic (cãlugãritã cu numele Suzana) pe locul unui vechi schit distrus de turci. În 1839-1840, pe vatra bisericii din lemn care se afla într-o stare avansatã de degradare, a fost ziditã o bisericã prin grija episcopului Chesarie al Buzãului cu sprijinul credincioşilor, dar dupã circa 40 de ani  aceastã bisericã a cãzut în ruinã fapt ce a determinat construirea unei  noi biserici în 1880-1882, pe locul celei vechi, din iniţiativa mitropolitului D.D. Calinic, cu contribuţia regelui Carol I, a credincioşilor şi a guvernului de atunci. La sfinţirea noii biserici, care a pãstrat acelaşi hram – “Sfântul Nicolae” -, la 25 iulie 1882, stareţã era Natalia Perlea, mãtuşa viitorului dirijor Ionel Perlea. Biserica actualã are trei turle asemãnãtoare – una mai mare, plasatã pe naos, luminatã de patru ferestre terminate cu arcade, şi douã turle mai mici pe pronaos, cu ferestre oarbe, acestea din urmã  dominând pridvorul care este închis. Picturile murale interioare, originare, au fost executate în ulei de cãtre Petre Nicolau din Ploieşti – unul dintre cei mai buni elevi ai lui Gheorghe Tattarescu. Biserica a fost reparatã în 1976, iar picturile murale restaurate tot atunci de cãtre Gheorghe  Vânãtoru. În perioada 1965-1970, întreg ansamblu monahal, alcãtuit din 26 de chilii, casa stãreţiei, clopotniţa, arhondaricul (destinat gãzduirii  pelerinilor), bucãtãria, trapeza (sala de mese) ş.a., a fost supus unor importante lucrãri de restaurare. Paraclisul mãnãstirii Suzana, cu hramul “Acoperãmântul Maicii Domnului”, construit în 1911, precum şi clopotniţa şi casa stãreţiei au fost afectate de incendiul din noiembrie 1971, dar reconstruite în anii 1972-1974 la îndemnul preafericitului Iustinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din acel timp. O datã cu sfinţirea paraclisului cu hramul “Acoperãmântul Maicii Domnului”, la  7 decembrie 1974, acesta a primit un al doilea hram – cel a Sfintei muceniţe Filofteia. Totalitatea clãdirilor care alcãtuiesc ansamblul monastic este înconjuratã de un zid de incintã construit din piatrã de râu. Mănăstirea posedã un muzeu care adãposteşte o colecţie de icoane vechi pictate pe lemn şi pe sticlã, cãrţi vechi bisericeşti, obiecte de cult ş.a.