Mănăstirea Suzana

Situată în arealul satului Mănăstirea Suzana din comuna Măneciu-Ungureni, judeţul Prahova, într-o poiană fermecătoare de pe valea Teleajenului, străjuită de mai multe masive muntoase şi deluroase, la 60 km Nord de municipiul Ploieşti, mănăstirea Suzana adăposteşte 50 de călugăriţe care duc o viaţă de obşte. Prima biserică a acestei mănăstiri, cu hramul “Sfântul Nicolae”, a fost construită din lemn, în anul 1740, prin efortul şi pe cheltuiala credincioasei Stanca Arşic (călugărită cu numele Suzana) pe locul unui vechi schit distrus de turci. În anii 1839-1840, pe vatra bisericii din lemn care se afla într-o stare avansată de degradare, a fost zidită o biserică prin grija episcopului Chesarie al Buzăului cu sprijinul credincioşilor, dar, după circa 40 de ani,  această biserică a căzut în ruină fapt ce a determinat construirea unei  noi biserici în 1880-1882, pe locul celei vechi, din iniţiativa mitropolitului D. D. Calinic, cu contribuţia regelui Carol I, a credincioşilor şi a guvernului de atunci. La sfinţirea noii biserici, care a păstrat acelaşi hram – “Sfântul Nicolae” -, la 25 iulie 1882, stareţă era Natalia Perlea, mătuşa viitorului dirijor Ionel Perlea. Biserica actuală are trei turle asemănătoare – una mai mare, plasată pe naos, luminată de patru ferestre terminate cu arcade, şi două turle mai mici pe pronaos, cu ferestre oarbe, acestea din urmă  dominând pridvorul care este închis. Picturile murale interioare, originare, au fost executate în ulei de cãtre Petre Nicolau din Ploieşti – unul dintre cei mai buni elevi ai lui Gheorghe Tattarescu. Biserica a fost reparată în 1976, iar picturile murale restaurate tot atunci de către Gheorghe  Vânătoru. În perioada 1965-1970, întreg ansamblu monahal, alcătuit din 26 de chilii, casa stăreţiei, clopotniţa, arhondaricul (destinat găzduirii  pelerinilor), bucătăria, trapeza (sala de mese) ş.a., a fost supus unor importante lucrări de restaurare. Paraclisul mănăstirii Suzana, cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”, construit în 1911, precum şi clopotniţa şi casa stăreţiei au fost afectate de incendiul din noiembrie 1971, dar reconstruite în anii 1972-1974 la îndemnul preafericitului Iustinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din acel timp. O dată cu sfinţirea paraclisului cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”, la  7 decembrie 1974, acesta a primit un al doilea hram – cel a Sfintei muceniţe Filofteia. Totalitatea clădirilor care alcătuiesc ansamblul monastic este înconjurată de un zid de incintă construit din piatră de râu. Mănăstirea posedă un muzeu care adăposteşte o colecţie de icoane vechi pictate pe lemn şi pe sticlă, cărţi vechi bisericeşti, obiecte de cult ş.a.

Biserica Mănăstirii Suzana (jud. Prahova), cu hramul “Sfântul Nicolae”
Biserica Mănăstirii Suzana, cu hramul “Sfântul Nicolae” (Credit: Viorel Simionescu)