Piemonturi (O)

ODOBEŞTI, Glacisul ~ sau Piemontul ~, unitate piemontană în partea de E a României, situată în zona de contact a Subcarpaţilor Vrancei cu Câmpia Siretului Inferior, între Valea Putnei (la N) şi înşeuarea de la Odobasca – la S de Dealu Deleanu (în S), rezultată în urma îngemănării şi juxtapunerii conurilor de dejecţie. Are formă plană, cu înclinare uniformă către E-SE şi înălţimi cuprinse între 200 şi 350 m. Alcătuită din pietrişuri, nisipuri, argile loessoide ş.a. Acoperită în mare parte cu plantaţii de viţă de vie.

OLTEŢ, Piemontul Olteţului, subunitate a Piemontului Getic, care ocupă peste 33% din supr. acestuia, situată în partea de S a României, între Subcarpaţii Olteniei (la N), râul Olt (la E), Câmpia Romanaţi (la S), râurile Jiu (la SV) şi Gilort (la V). Alcătuit din depozite aluvionare fluviolacustre (nisipuri şi pietrişuri cuaternare, argile), Piemontul Olteţului are aspectul unui larg platou piemontan, cu alt. 200–550 m, care se lăţeşte pe măsură ce coboară spre S, fiind puternic fragmentat şi separat de adevărate culoare depresionare, cu lunci largi şi terase în lungul văilor (Olteţ, Cerna, Geamărtălui, Horezu, Bârlui, Beica ş.a.), mărginite de versanţi cu înclinare accentuată sau moderată. Reprezintă o importantă zonă pomiviticolă, de creştere a animalelor şi de expl. a petrolului şi gazelor naturale. În cadrul Piemontului Olteţului se evidenţiază o subunitate de dealuri piemontane în partea de N, sub forma unor culmi prelungi cu înclinare către S, cu versanţi abrupţi, şi o subunitate de podişuri colinare în partea de S, reprezentată printr-un ansamblu de culmi netede, separate de văi largi, cu aspect de câmpie piemontană înaltă. Zona dealurilor piemontane are o alt. medie de 400 m, dar în arealul ei se detaşează câteva dealuri cu înălţimi de peste 500 m (Dealurile Bârzei 501 m, Obârşia 548 m, Rugetu 549 m – alt. max. ş.a.). Piemontul Olteţului cuprinde în perimetrul său Dealurile Amaradiei, Dealurile Cernei (sau Sasca-Pesceana), Pod. Teslui şi Pod. Beicăi.