Lacuri (G)

GALBENI, Lacul de acumulare ~Nicolae Bălcescu.

GALEŞ, lac de origine glaciară, situat în E M-ţilor Retezat, la obârşia văii omonime, la 2 040 m alt. Supr.: 3,68 ha; ad. max.: 20,5 m.

GÂLCESCU (sau CÂLCESCU), lac glaciar în masivul Parâng, situat sub vf. Setea Mare (2 358 m), la 1 925 m alt. Supr.: 3 ha. Ad. max.: 9,3 m; vol.: 0,1 mil. m3. Aici îşi are obârşia unul dintre izv. Lotrului. Rezervaţie naturală (care cuprinde lacul şi împrejurimile lui).

GÂRLENI, lac de acumulare, de origine antropică, pe cursul inf. al Bistriţei, construit în scop hidroenergetic, dat în folosinţă în 1965. Supr.: c. 10 km2; vol.: 5,1 mil. m3.

GEMENELE, lac de origine glaciară, situat în M-ţii Retezat, la 1 920 m alt. Supr.: 2,48 ha; ad. max.: 5,3 m.

GILĂU, lac antropic, situat pe terit. com. Gilău (jud. Cluj), la confl. Someşului Cald cu Someşu Rece, construit în scop energetic (hidrocentrala din satul Someşu Rece) şi pentru alimentarea cu apă a municipiului Cluj-Napoca. Supr.: 0,715 km2; vol.: 4,1 mil. m3.

GORGOVA, lac de luncă în partea central-vestică a Deltei Dunării, situat pe interfluviul dintre braţul Sulina, la N, şi canalul Gura Litcov, la S. Supr.: 13,78 km2; vol.: 13,8 mil. m3. Piscicultură.

GOVORA, lac de acumulare creat pe cursul inf. al Oltului, în aval de municipiul Râmnicu Vâlcea, pe terit. com. Mihăeşti şi Budeşti. Supr.: 477,2 ha; vol.: 18,5 mil. m3. Apele acestui lac, dat în folosinţă în 1975, pun în mişcare turbinele hidrocentralei Govora (45 MW) din arealul com. Mihăeşti, jud. Vâlcea.

GREACA, fost lac de luncă (7 400 ha), pe stg. Dunării, pe terit. com. Greaca, complet desecat şi redat circuitului agricol în anii ’60 ai sec. 20.

GROTA MIRESEI sau Lacul Miresei, lac carsto-salin situat în perimetrul oraşului Slănic, jud. Prahova, cantonat în interiorul Muntelui de Sare. Supr.: 1 300 m2; ad. max.: 32 m. Lacul s-a format în anul 1914 în urma prăbuşirii tavanului unei ocne de sare din care se exploata sarea din anul 1852. Potrivit unei legende, în acest lac s-ar fi aruncat o mireasă nefericită după patru zile de la nuntă, întâmplare care a avut loc în anul 1920 şi de la care derivă numele actual. Cutremurele din 4 mart. 1977, 30 mai 1986 şi 30 mai 1990 au provocat crăpături mari şi adânci în peretii “Muntelui de sare”, iar infiltraţiile ulterioare de apă dulce prin fisurile acestuia au determinat, la 28 mai 1993, prăbuşirea unei părţi a laturii de SV Muntelui de Sare. Ploile abundente care au căzut în anii următori (iul. 1995, 1999, 2006, 2009, 2010) au provocat, în continuare, prăbuşiri masive ale pereţilor Muntelui de sare accentuând degradarea permanentă a acestuia, ştirbindu-i, astfel, măreţia şi frumuseţea. Muntele de sare a fost declarat (în 1954) rezervaţie geologică şi geomorfologică şi monument al naturii, cu o supr. protejată de 2 ha.