Mănăstirea Savu (Sfântul Sava)

Situată la marginea vestică a satului Buda din comuna Berzunţi, judeţul Bacău, şi cuibărită între poalele Munţilor Berzunţi şi Buda, la 43 km Sud-Vest de municipiul Bacău, Mănăstirea Savu (Sfântul Sava) a fost întemeiată ca schit în secolul 17 de către sihastrul Sava. În anul 1809, ieromonahul Vasile Vârnav a rectitorit schitul în locul numit Runcu Mare de pe muntele Savului, care a funcţionat până în 1828, când, din cauza deselor jafuri întreprinse de tâlhari, ieromonahul a fost nevoit să părăsească vârful  muntelui şi să se stabilească la poalele acestuia, la marginea satului Buda. Astfel între 1828 şi 1835, ieromonahul Vasile Vârnav a pus bazele unui nou lăcaş de rugăciune la poalele muntelui, întemeind o chinovie (o comunitate) de călugăriţe, care a funcţionat până în 1883, când schitul a fost desfiinţat, rămânând doar biserica de mir. În 1896, Gherasim Safirin, episcop de Roman, a reactivat sfântul lăcaş ca schit de călugări, iar în perioada 1948-1959 lăcaşul a avut statut de schit pentru călugăriţe. La 28 octombrie 1959, autorităţile comuniste au desfiinţat schitul prin Decretul Consiliului de Stat nr. 410, acesta fiind folosit ulterior ca dispensar medical, ca tabără estivală de creaţie etc. După prãbuşirea regimului comunist la 22 decembrie 1989, fostul lăcaş se afla într-o stare avansată de degradare (biserica avea geamurile sparte şi acoperişul deteriorat, iar chiliile şi anexele gospodăreşti dărăpănate), reactivarea lui ca mănăstire de călugări în 1990 necesitând ample lucrări de refacere şi reconstrucţie. Astfel, în perioada 1997-2000, a fost refăcută şi extinsă biserica şi pictată în anii 2000-2002 de pictorul Ioan Zărnescu, au fost reconstruite din temelii (în anii 2002-2007) chiliile, bucătăria, trapeza (sala de mese), două corpuri de clădiri destinate găzduirii pelerinilor, clopotniţa ş.a. Biserica actuală a mănăstirii Sfântul Sava, cu hramul “Schimbarea la Faţã” are ziduri groase (circa 1 m) de cărămidă, este compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor, prezintă o turlă octogonală fixată pe o bazã patrată plasată deasupra naosului, iar faţadele sunt văruite în alb. În partea dreaptã a pridvorului se află mormântul ieromonahului Vasile Vârnav.