Mănăstirea Savu (Sfântul Sava)

Situatã la marginea vesticã a satului Buda din comuna Berzunţi, judeţul Bacãu, şi cuibãritã între poalele Munţilor Berzunţi şi Buda, la 43 km Sud-Vest de municipiul Bacãu, acest lãcaş de rugãciune a fost întemeiat ca schit în secolul 17 de cãtre sihastrul Sava. În anul 1809, ieromonahul Vasile Vârnav a rectitorit schitul în locul numit Runcu Mare de pe muntele Savului care a funcţionat pânã în 1828 când a fost nevoit sã coboare de pe vârful  muntelui la poalele acestuia, la marginea satului Buda, din cauza deselor jafuri întreprinse de tâlhari. Între 1828 şi 1835, ieromonahul Vasile Vârnav a pus bazele unui nou lãcaş de rugãciune la poalele muntelui întemeind o chinovie (o comunitate) de cãlugãriţe care a funcţionat pânã în 1883 când schitul a fost desfiinţat, rãmânând doar biserica de mir. În 1896, Gherasim Safirin, episcop de Roman, a reactivat sfântul lãcaş  ca schit de cãlugãri, iar în perioada 1948-1959 a avut statut de schit pentru cãlugãriţe. La 28 octombrie 1959, autoritãţile comuniste au desfiinţat acest schit prin Decretul Consiliului de Stat nr. 410, fiind folosit ulterior ca dispensar medical, ca tabãrã estivalã de creaţie etc. Dupã prãbuşirea regimului communist la 22 decembrie 1989, fostul lãcaş se afla într-o stare avansatã de degradare (biserica avea geamurile sparte şi acoperişul deteriorat, iar chiliile şi anexele gospodãreşti dãrãpãnate), reactivarea lui ca mânãstire de cãlugãri în 1990 necesitând ample lucrãri de refacere şi reconstrucţie. Astfel, în perioada 1997-2000 a fost refãcutã şi extinsã biserica şi pictatã în anii 2000-2002 de pictorul Ioan Zãrnescu, au fost reconstruite din temelii (în anii 2002-2007) chiliile, bucãtãria, trapeza (sala de mese), douã corpuri de clãdiri destinate gãzduirii pelerinilor, clopotniţa ş.a. Biserica actualã a mãnãstirii Sfântul Sava, cu hramul “Schimbarea la Faţã” are ziduri groase (circa 1 m) de cãrãmidã, este compartimentatã în altar, naos, pronaos şi pridvor, prezintã o turlã octogonalã fixatã pe o bazã patratã plasatã deasupra naosului, iar faţadele sunt vãruite în alb. În partea dreaptã a pridvorului se aflã mormântul ieromonahului Vasile Vârnav.