Mănăstirea Vasiova

Situatã într-o zonã împãduritã de la poalele unui deal, pe strada Dognecei nr. 27 din oraşul Bocşa, judeţul Caraş-Severin, mănăstirea Vasiova adãposteşte 12 cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia stavroforei Varvara Sãntiuan. Începuturile activitãţii monahale dateazã de la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolului 20 când drept-credinciosul Nicolae Drãgilã a donat, în 1897, o parte din averea sa mănăstirii Cãlugãra din apropiere de localitatea Ciclova Montanã pentru înfiinţarea unei şcoli de educare a fetelor, iar o altã parte pentru întemeierea unei mănăstiri pe valea Gladinova. Biserica mãnãstirii Vasiova, cu hramul “Sfântul Ilie” de la izvor, a fost ziditã în câteva luni, respectiv între 15 mai şi august 1905, prin osârdia ieromonahului Macarie Guşcã de la mânãstirea Sinaia, şi plasatã în apropierea unei capele ridicatã în 1850, lângã un izvor, de urmaşii minerului Alexe Perian de la Ocna de Fier – miner care în urma unui accident îşi pierduse vederea şi care spãlându-se cu apa acelui izvor şi-a recãpãtat vederea în mod miraculous. În prezent, acest izvor cu calitãţi tãmãduitoare se aflã la intrarea în incinta mãnãstirii. Biserica “Sfântul Ilie” de la izvor, care a fost sfinţitã abia la 19 iulie 1907, are 15,50 m lungime, 7 m lãţime şi prezintã douã turle gemene de formã pãtratã, plasate deasupra pridvorului, luminate de 4 ferestre fiecare, terminate cu arcade. Iconostasul bisericii, ornamentat în filigran cu motive ortodoxe tradiţionale (viţã de vie, struguri, floarea-soarelui), a fost realizat din lemn de stejar de o echipã de meşteri din localitatea Grumãzeşti, judeţul Neamţ. Altarul bisericii a fost pictat în 1946-1947 de Ştefan Ionescu, iar naosul şi pronaosul în 1984. Pereţii exteriori ai bisericii sunt zugrãviţi în culoare albã şi sunt prevãzuţi cu opt ferestre mari, terminate cu arcade. În perioada 1933-1938, stareţa de atunci a mãnãstirii Vasiova, Alexandrina Colibaba, care coordona viaţa de obşte a circa 100 de cãlugãriţe, s-a îngrijit de construirea unei clãdiri cu etaj, în formã de L, care urma sã adãposteascã chiliile maicilor, atelierele de ţesãtorie, de confecţionat covoare, tricotaje ş.a. Prin Decretul nr. 410 din 28 octombrie 1959, aşezãmântul monahal a fost desfiinţat de regimul comunist, averea mănăstirii preluatã de statul comunist, iar încãperile clãdirii în formã de L folosite pentru un sanatoriu TBC pentru copii, iar mai târziu pentru o şcoalã. În aceastã periodã au rãmas câteva cãlugãriţe, adãpostite în arhondaric, care sã se îngrijeascã de bisericã. Viaţa monahalã la Vasiova a fost reactivatã la 1 iulie 1990 prin efortul ieromonahului Ieronim Staicu şi a monahiei Filofteia Nistor, prin osârdia cãrora au fost construite un paraclis de iarnã şi un foişor de varã târnosit în anul 2008. În prezent se lucreazã la amenajarea unui muzeu şi se efectueazã unele lucrãri de restaurare a întregului ansamblu monastic. Măicuţele de la mânãstirea Vasiova, în afarã de activitatea religioasã, se ocupã cu apicultura, grãdinãritul, croitoria, ţesutul covoarelor, pictura icoanelor ş.a. Arhondaricul mănăstirii poate gãzdui cel mult zece pelerini.