Complexul monahal Zamca este situat pe un platou din partea de Vest a municipiului Suceava, judeţul Suceava, pe strada Zamca nr. 30 şi, în prezent nu are vieţuitori, ci doar un preot slujitor care oficiază slujbe săptămânal. Comunitatea armeană, care s-a stabilit în oraşul Suceava în secolul 14 şi care se ocupa cu mesteşugurile şi comerţul, şi-a organizat viaţa religioasă conform cu specificul tradiţiei şi al credinţei poporului armean. La 18 august 1388, Patriarhul bisericii armene, catolicosul Teodosie al II-lea, a emis un document în care se consemna că armenii din Suceava sunt supuşi scaunului episcopal armean din Lvov, iar la 30 iulie 1401, domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, consfinţea într-un hrisov, semnat de el, înfiinţarea primei episcopii armene pe teritoriul Moldovei, cu reşedinţa la Suceava, în fruntea căreia a fost înscăunat episcopul armean Hovannes. Cu acest prilej, bisericile armeneşti din Moldova au fost scoase de sub jurisdicţia episcopiei armene din Lvov. Pe la mijlocul secolului 15, armenii din Suceava au întemeiat o mănăstire care a avut o viaţă înfloritoare până în timpul domniei lui Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 şi 1678-1683) când numeroşi armeni din Suceava s-au refugiat în Transilvania din cauza unor persecuţii şi a politicii fiscale excesive impuse de acest domn. O dată cu plecarea în masă a armenilor din Suceava, mănăstirea Zamca şi-a pierdut din strălucirea de odinioară. În toamna anului 1691, regele Poloniei Jan III Sobieski, care se afla pe teritoriul Moldovei în timpul unei campanii antiotomane, şi-a stabilit cantonamentul trupelor sale în incinta acestei mănăstiri, căreia i-a atribuit numele zamek, ceea ce în limba polonă înseamnă fortificaţie, de atunci rămânându-i această denumire. În timpul cât au staţionat trupele polone la această mănăstire, militarii au construit în jurul acesteia un val de pământ, însoţit de un şanţ cu apă. Incinta complexului monahal, care este de formă trapezoidală, cu laturile de 59, 66, 70 şi 74 m, este mărginită de un zid cu grosimea de un metru şi înalt de 4 m, construit în secolul 17. Zidul este întărit cu contraforturi atât la interior, cât şi la exterior şi nu este străjuit de turnuri de apărare. Biserica mănăstirii Zamca, având hramul “Sfântul Auxentie” a fost construită în anul 1551 pe locul uneia din secolul 15 şi refacută de Agopşa (Iacob) Vartanian în anii 1606-1608, aşa după cum arată inscripţia de pe piatra de mormânt a acestuia, situată în naosul bisericii “Sfântul Auxentie”. Alte surse menţionează ca principali ctitori ai bisericii “Sfântul Auxentie” pe fraţii Hagop, Auxent şi Grigor care au construit, în perioada 1606-1608, capela “Sfântul Hagop”, biserica “Sfântul Auxentie” şi capela “Sfântul Grigore Luminătorul” (amplasată în Turnul-clopotniţă). Biserica “Sfântul Auxentie” a mănăstirii Zamca, declarată monument istoric în anul 2004, este de plan dreptunghiular, compartimentată în pronaos, naos şi un altar principal, flancat de două altare mai mici care corespund cerinţelor oficierii slujbelor cultului armean. Biserica este dominată de o turlă plasată pe naos şi susţinută de o boltă tipic moldovenească, cu două rânduri de arce, iar la exterior pereţii din dreptul naosului sunt sprijiniţi de câte o pereche de contraforturi. Pe pereţii interiori ai bisericii au fost scoase la iveală câteva fragmente de picturi caracteristice bisericilor din Moldova de la sfârşitul secolului 16 şi începutul secolului 17, în rest pereţii interiori, cât şi cei exteriori sunt zugrăviţi în alb. Turnul-clopotniţă, de formă pătrată, înalt de 26 m, a fost construit în anul 1606 şi iniţial era prevăzut cu un gang boltit prin care se intra în incinta mănăstirii, în prezent acest gang fiind astupat. La primul etaj al Turnului-clopotniţă există paraclisul cu hramul “Sfântul Grigore Luminătorul”, iar la etajul 2 sunt instalate clopotele. Acest turn a fost supus unor lucrări de restaurare în anul 2007. Pe latura de Vest a mănăstirii Zamca se află o clădire de formă dreptunghiulară, construită în secolul 17, în care, iniţial, a fost sediul Episcopiei armene din Suceava. La parter există chiliile, la etajul întâi se află paraclisul “Sfânta Maria”, iar etajul al doilea al clădirii, care a fost adăugat mai târziu, este destinat diferitelor utilităţi. Clădirea este prevăzută la parter cu o poartă de intrare în incinta mănăstirii. În incinta mănăstirii se mai află o fântână cu adâncimea de 18 m, înconjurată de un zid din piatră, cu acoperiş, construită recent pe cheltuiala familiei Gaidzag Ohanesian din Los Angeles. Biserica “Sfântul Auxentie” şi clădirile complexului monahal au fost supuse unor ample lucrări de consolidare şi restaurare în anii 1997-2004 şi sfinţită la 14 august 2004.