DOBROGEA, Podişul Dobrogei, mare unitate de podiş în partea de Sud Est a României, între fluviul Dunărea, la Vest şi Nord, Delta Dunării, la Nord Est, ţărmul Mării Negre, la Est, şi graniţa cu Bulgaria, la Sud, suprapusă peste trei subunităţi structurale, diferite atât prin fundament, cât şi prin cuvertura sedimentară de suprafaţă. Podişul Dobrogei de Nord, situat între valea fluviului Dunărea, la Vest şi Nord, Delta Dunării, la Nord Est, complexul lacustru Razim-Sinoie, la Est, şi aliniamentul văilor Peceneaga–Slava, la Sud, cu înălţimi de 150–400 m, reprezintă o asociere de trei subunităţi morfostructurale, bine diferenţiate între ele: Podişul Niculiţel, Dealurile Tulcei şi Podişul Babadag. Fundamentul este constituit din formaţiuni paleozoice, străbătute de mase granitice, peste care există depozite calcaroase, grezoase, argiloase, triasice şi cretacice. Importante zăcăminte de pirite cuprifere (Altân Tepe) şi baritină (Somova); roci de construcţie (granit, porfir, calcar). Păduri de stejar în amestec cu gorun, tei alb, jugastru etc. Pomicultură; viticultură (podgoria Niculiţel). Podişul Dobrogei Centrale sau Podişul Casimcea, situat între aliniamentul văilor Peceneaga–Slava, la Nord, ţărmul Mării Negre, la Est, Podişul Carasu, la Sud, şi fluviul Dunărea, la Vest, este constituit predominant din şisturi verzi în fundament (care adeseori apar la suprafaţă), peste ele aflându-se formaţiuni jurasice şi cretacice. Este un podiş de eroziune, cu înălţimi de 150–320 m, fragmentat pe direcţia Nord Vest-Sud Est de râul Casimcea. Masivele calcaroase, resturi ale unei bariere de corali din Jurasic, rămase la suprafaţă sub forma unor martori de eroziune pe aliniamentul Hârşova–Crucea–Gura Dobrogei, cheile, dolinele şi peşterile din această zonă dau o notă de diversitate în peisaj. Podişul Dobrogei Centrale cuprinde mai multe subunităţi: Podişul Casimcei, Podişul Hârşovei şi Podişul Istriei. Podişul Dobrogei de Sud, cuprins între fluviul Dunărea, la Vest, Podişul Dobrogei Centrale, la Nord, ţărmul Mării Negre, la Est, şi graniţa cu Bulgaria, la Sud, corespunde în fundament soclului rigid de platformă, format din şisturi cristaline mezometamorfice peste care sunt extinse depozite de gresii şi calcare mezozoice şi neogene, acoperite de o cuvertură de loess. Circa 2/3 din suprafaţa acestui podiş este drenată de bazine hidrografice care sunt tributare Dunării. Unele diferenţieri geomorfologice permit împărţirea Podişului Dobrogei de Sud în trei subunităţi: Podişul Carasu sau Podişul Dorobanţului, Podişul Oltinei şi Podişul Cobadin (cu Podişul Negru Vodă). Vegetaţie de stepă cu procent ridicat de plante termofile. Viticultură (podgoriile Murfatlar şi Ostrov).
DRAGOMIRNA, Podişul Dragomirnei, subunitate a Podişului Sucevei, situată în partea de Nord a acestuia, între graniţa cu Ucraina, la Nord, râul Siret, la Est, Podişul Fălticeni, la Sud, şi Obcina Mare, la Vest. Podişul Dragomirnei se prezintă sub forma unor platouri structurale largi, cu pante domoale, alcătuite din gresii sarmatice, care alternează cu nisipuri şi argile. Podişul Dragomirnei este fragmentat de valea râului Suceava şi de afluenţii acestuia, Suceviţa, Horaiţ, Hătnuţa ş.a. Este acoperit cu păduri de foioase (în special gorun şi fag). Altitudinea maximă: 528 m (vârful Teişoara).