Podişuri (D)

DOBROGEA, Podişul Dobrogei, mare unitate de podiş în SE României, între Dunăre, la V şi N, Delta Dunării, la NE, ţărmul Mării Negre, la E, şi graniţa cu Bulgaria, la S, suprapusă peste trei subunităţi structurale, diferite atât prin fundament, cât şi prin cuvertura sedimentară de suprafaţă. Pod. Dobrogei de Nord, situat între Valea Dunării, la V şi N, Delta Dunării, la NE, complexul Razim-Sinoie, la E, şi aliniamentul văilor Peceneaga–Slava, la S, cu înălţimi de 150–400 m, reprezintă o asociere de trei subunităţi morfostructurale, bine diferenţiate între ele: Pod. Niculiţel, Dealurile Tulcei şi Pod. Babadag. Fundamentul este constituit din formaţiuni paleozoice, străbătute de mase granitice, peste care există depozite calcaroase, grezoase, argiloase, triasice şi cretacice. Importante zăcăminte de pirite cuprifere (Altân Tepe) şi baritină (Somova); roci de constr. (granit, porfir, calcar). Păduri de stejar în amestec cu gorun, tei alb, jugastru etc. Pomicultură; viticultură (podgoria  Niculiţel). Pod. Dobrogei Centrale sau Pod. Casimcea, situat între aliniamentul văilor Peceneaga–Slava, la N, ţărmul Mării Negre, la E, Pod. Carasu, la S, şi Dunăre, la V, este constituit predominant din şisturi verzi în fundament (care adeseori apar la supr.), peste ele aflându-se formaţiuni jurasice şi cretacice. Este un podiş de eroziune, cu înălţimi de 150– 320 m, fragmentat pe direcţia NV-SE de râul Casimcea. Masivele calcaroase, resturi ale unei bariere de corali din Jurasic, rămase la supr. sub forma unor martori de eroziune pe aliniamentul Hârşova–Crucea–Gura Dobrogei, cheile, dolinele şi peşterile din această zonă dau o notă de diversitate în peisaj. Pod. Dobrogei Centrale cuprinde mai multe subunităţi: Pod. Casimcei, Pod. Hârşovei şi Pod. Istriei. Pod. Dobrogei de Sud, cuprins între Dunăre, la V, Pod. Dobrogei Centrale, la N, ţărmul Mării Negre, la E, şi graniţa cu Bulgaria, la S, corespunde în fundament soclului rigid de platformă, format din şisturi cristaline mezometamorfice peste care sunt extinse depozite de gresii şi calcare mezozoice şi neogene, acoperite de o cuvertură de loess. Circa 2/3 din supr. acestui podiş este drenată de bazine hidrografice care sunt tributare Dunării. Unele diferenţieri geomorfologice permit împărţirea Pod. Dobrogei de Sud în trei subunităţi: Pod. Carasu sau Pod. Dorobanţului, Pod. Oltinei şi Pod. Cobadin (cu Pod. Negru Vodă). Vegetaţie de stepă cu procent ridicat de plante termofile. Viticultură (podgoriile Murfatlar şi Ostrov).

DRAGOMIRNA, Podişul Dragomirnei, subunitate a Pod. Sucevei, situată în N acestuia, între graniţa cu Ucraina, la N, râul Siret, la E, Pod. Fălticeni, la S, şi Obcina Mare, la V. Podişul Dragomirnei se prezintă sub forma unor platouri structurale largi, cu pante domoale, alcătuite din gresii sarmatice, care alternează cu nisipuri şi argile. Podişul Dragomirnei este fragmentat de valea râului Suceava şi de afl. acestuia, Suceviţa, Horaiţ, Hătnuţa ş.a. Este acoperit cu păduri de foioase (în special gorun şi fag). Alt. max.: 528 m (vf. Teişoara).