Mănăstirea Floreşti

Situatã în arealul satului Floreşti din comuna Poieneşti, judeţul Vaslui, în zona colinelor Tutovei, la 28 km Sud-Vest de municipiul Vaslui, mănăstirea Floreşti, care adãposteşte în prezent 11 cãlugãriţe, este ctitoria din anii 1596-1598 a marelui vornic Cârstea Ghenovici. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfântul Ilie”, a fost refãcutã în anii 1686-1694 de cãtre vornicul Gavriluţã Costachi (strãnepotul lui Cârstea Ghenovici) şi fiii sãi. Biserica a fost grav avariatã de cutremurele din 1802 şi 1838 şi ca urmare, în perioada 1852-1859, egumenul Nil, cu sprijinul material al hatmanului Antiohie Jora, a reclãdit biserica din temelii şi a construit Turnul-clopotniţã (1853). Finisarea bisericii a fost întreruptã din cauza secularizãrii averilor mănăstireşti. Abia în anii 1879-1883, episcopul Ioasaf Gheorghiu, cu sprijinul statului român, a întreprins lucrãrile de finisare a bisericii „Sfântul Ilie” dupã un proiect al arhitectului Burelli. În 1883, biserica „Sfântul Ilie” a fost sfinţitã şi, totodatã, declaratã bisericã de parohie, funcţionând ca atare pânã în 1990 când a fost reînfiinţatã mănăstirea. Biserica „Sfântul Ilie” are o siluetã zveltã, cu un soclu de piatrã şi zidurile susţinute de contraforturi puternice. Faţadele bisericii sunt decorate cu elemente neogotice, respectiv ancadramente de pitrã traforate la ferestre, elemente sculptate înglobate în contraforturi, dantelãrie de piatrã sculptatã deasupra intrãrii, firizã decorativã sub cornişã, rozete, arcuri în ogivã etc. Faţada bisericii este flancatã de douã turnuri octogonale alipite ansamblului. În bisericã se pãstreazã o icoanã consideratã de credincioşii ortodocşi fãcãtoare de minuni, pictatã de un necunoscut în prima jumãtate a secolului 18, împodobitã în 1749 cu aur şi argint de Doamna Ecaterina, soţia domnului Constantin Mavrocordat. Icoana a fost adusã la aceastã bisericã în 1805 de cãtre mitropolitul Veniamin Costache.