Mănăstirea Floreşti

Situată în arealul satului Floreşti din comuna Poieneşti, judeţul Vaslui, în zona colinelor Tutovei, la 28 km Sud-Vest de municipiul Vaslui, mănăstirea Floreşti, care adăposteşte în prezent 11 călugăriţe, este ctitoria din anii 1596-1598 a marelui vornic Cârstea Ghenovici. Biserica mănăstirii, cu hramul „Sfântul Ilie”, a fost refăcută în anii 1686-1694 de cãtre vornicul Gavriluţă Costachi (strănepotul lui Cârstea Ghenovici) şi fiii săi. Biserica a fost grav avariatã de cutremurele din 1802 şi 1838 şi ca urmare, în perioada 1852-1859, egumenul Nil, cu sprijinul material al hatmanului Antiohie Jora, a reclădit biserica din temelii şi a construit Turnul-clopotniţã (1853). Finisarea bisericii a fost întreruptã din cauza secularizării averilor mănăstireşti. Abia în anii 1879-1883, episcopul Ioasaf Gheorghiu, cu sprijinul statului român, a întreprins lucrãrile de finisare a bisericii „Sfântul Ilie” după un proiect al arhitectului Burelli. În 1883, biserica „Sfântul Ilie” a fost sfinţită şi, totodată, declarată biserică de parohie, funcţionând ca atare până în 1990 când a fost reînfiinţată mănăstirea. Biserica „Sfântul Ilie” are o siluetă zveltă, cu un soclu de piatră şi zidurile susţinute de contraforturi puternice. Faţadele bisericii sunt decorate cu elemente neogotice, respectiv ancadramente de pitrã traforate la ferestre, elemente sculptate înglobate în contraforturi, dantelãrie de piatrã sculptatã deasupra intrãrii, firizã decorativã sub cornişã, rozete, arcuri în ogivã etc. Faţada bisericii este flancată de două turnuri octogonale alipite ansamblului. În biserică se păstrează o icoană considerată de credincioşii ortodocşi făcătoare de minuni, pictată în prima jumătate a secolului 18 de către un pictor anonim, împodobită în 1749 cu aur şi argint de Doamna Ecaterina, soţia domnului Constantin Mavrocordat. Icoana a fost adusă la această biserică în 1805 de către mitropolitul Veniamin Costache.