Fierbinţi-Târg

Date generale

Oraşul Fierbinţi-Târg se află în partea de Sud Est a României, în provincia istorică Muntenia, în extremitatea de Vest a judeţului Ialomiţa, în zona de contact a Câmpiei Vlăsiei cu Câmpia Mostiştei, pe ţărmul de Sud Vest al lacului de acumulare Dridu, format pe râul Ialomiţa, la intersecţia paralelei de 44°41’01” latitudine nordică cu meridianul de 26°23’14” longitudine estică, la 89 km Vest de municipiul Slobozia şi 46 km Nord Est de capitala ţării, Bucureşti; 4 546 loc. (1 ian. 2019), din care 2 229 loc. de sex masc. şi 2 317 fem. Supr.: 43 km2, din care 1,8 km2 în intravilan; densitatea: 2 525 loc./km2. La recensământul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 4 969 loc., 4 851 de persoane erau români (97,6%), 17 rromi (0,4%) şi 101 loc. (2,0%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 856 de ortodocşi (97,7%) şi 113 loc. (2,3%) aparţineau altor confesiuni (romano-catolici, musulmani ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de c.f. pe linia Bucureşti – Chitila – Fierbinţi-Târg – Urziceni. Producţie de cherestea, de pavele şi borduri, de betoane, de materiale de construcţii, de încălţăminte, de ulei comestibil, de nutreţuri concentrate şi de alcool. Complex de creştere a porcilor. Moarã de mãlai. Legumicultură (tomate, ardei, varză, vinete ş.a.), pe circa 450 ha. Culturi de cereale şi plante tehnice. Bibliotecă publică, având peste 15 000 de volume. Cămin Cultural (din 1929).

Istoric

În arealul oraşului Fierbinţi-Târg au fost descoperite vestigii din secolul 2 î.Hr. (fragmente de vase ceramice şi de râşniţe, fusaiole, vetre de foc ş.a.), iar în punctul Malu Roşu au fost identificate douã necropole – una daco-romanã datand din secolele 3-4 şi alta medievalã, din secolele 16-17. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1620, cu numele Hierbinţi, într-un hrisov al domnului Gavril Movilã (fiul lui Simion Movilã). La sfârşitul secolului 19 era o comunã ruralã cu numele Fierbinţi-Stroeşti, formatã din satele Fierbinţii de Sus, Fierbinţii de Jos, Fierbinţi-Gruiu, Fierbinţii Târgului şi Stroeşti, cu o populatie de 2 289 loc., adapostitã în 559 de case. La recensãmântul din 31 dec. 1924, comuna purta numele de Fierbinţi, avea 4 360 de loc. şi era formatã din satele Fierbinţii de Jos, Fierbinţii de Sus (atestat documentar în 1580 cu numele Bãiceşti), Fierbinţii Târgului (atestat documentar în 1759 cu numele Topoloveni), Fundu Danciului (atestat documentar în 1520 cu numele Bonteşti), Micşuneştii Mari şi Stroeşti (atestat documentar în 1587). În anul 1931, din comuna Fierbinţi s-au desprins satele Fierbinţii Târgului, Fierbinţii de Jos, Fundu Danciului, Micşuneştii Mari şi N.T. Filitis şi au format comuna Fierbinţi-Târg, iar comuna Fierbinţi a rãmas în componenţã doar cu satele Fierbinţii de Sus şi Stroeşti. Ulterior, cele douã comune (Fierbinţi şi Fierbinţi-Târg) s-au unificat şi au format o singurã comunã cu numele Fierbinţi-Târg. La 1 ian. 1965, satul Fundu Danciului şi-a schimbat numele în Mirceşti, iar satul N.T. Filitis în Satu Nou. La 17 febr. 1968, cele douã sate (Mirceşti şi Satu Nou) au fost desfiinţate şi incluse în comuna Fierbinţi-Târg, iar satul Stroeşti înglobat în satul Fierbinţii de Sus. Comuna Fierbinţi-Târg a fost declaratã oraş la 7 apr. 2004 având în subordine ad-tivă satele Fierbinţii de Jos, Fierbinţii de Sus şi Grecii de Jos. Între 17 febr. 1968 şi 23 ian. 1981 a făcut parte din jud. Ilfov, iar dupã aceea a fost trecutã la jud. Ialomiţa.

Monumente

În oraşul Fierbinţi-Târg se aflã clãdirea Primãriei, ziditã în anul 1929, azi declaratã monument de arhitecturã, şi biserica „Sfântul Gheorghe” , ctitorie din anii 1858-1863 (sfinţitã la 26 mai 1863 şi pictatã în anul 1915), a marelui clucer Alexandru Scarlat Ghica şi reparatã dupã cutremurele din noaptea de 9 spre 10 nov. 1940 şi din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, azi declaratã monument istoric; în satul Grecii de Jos existã biserica „Sfânta Maria”, ctitorie din anul 1754 a serdarului Greceanu, cu picturi murale originare, azi declaratã monument istoric şi de arhitecturã; în satul Fierbinţii de Jos este biserica „Sfântul Nicolae” (1854), declaratã monument istoric şi de arhitecturã, iar satul Fierbinţii de Sus se aflã biserica „Adormirea Maicii Domnului” , construitã în anii 1990-1994 şi casa “Alexe”, datând din anul 1922, declaratã monument de arhitecturã. În fostul sat Stroeşti (desfiinţat la 17 febr. 1968 şi înglobat în satul Fierbinţii de Sus) a existat biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, care a fost acoperitã de apele lacului de acumulare Dridu (→ lacul Dridu), realizat în anii 1981-1987.