Date generale
Oraşul Sângeorgiu de Pădure se află în partea central-nordică a României, în provincia istorică Transilvania, în zona de Sud Est a judeţului Mureş, în Podişul Târnavelor, în zona de confluenţă a râului Cuşmed cu Târnava Mică, la circa 7 km Nord Vest de lacul de acumulare Bezid (Cuşmed), la intersecţia paralelei de 46º25’49” latitudine nordicã cu meridianul de 24º50’30” longitudine esticã, la 34 km Sud Est de municipiul Târgu Mureş. Din punct de vedere demografic, Sângeorgiu de Pădure face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 5 414 loc. (1 ian. 2019), din care 2 604 loc. de sex masc. şi 2 810 fem. Suprafaţa: 71,4 km2, din care 5,8 km2 în intravilan; densitatea: 933 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 5 166 loc., 3 808 persoane erau maghiari (73,7%), 903 români (17,5%), 238 rromi (4,6%) şi 217 loc. (4,2%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 2 710 reformaţi (52,5%), 891 ortodocşi (17,2%), 464 unitarieni (9,0%), 430 romano-catolici (8,3%), 201 Martorii lui Iehova (3,9%), 118 penticostali (2,3%) şi 352 loc. (6,8%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, adventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie de cale ferată (în oraşul Sângeorgiu de Pădure). Zăcăminte de sare gemă. Exploatări de gaze naturale. Exploatarea şi prelucrarea lemnului. Centru de confecţionare a obiectelor din împletituri de paie. Produse de artizanat. Cămin Cultural (din 1950); Bibliotecă publică, înfiinţată în 1955, azi cu peste 25 000 de volume. Pe vatra fostului sat Bezidu Nou, se află lacul de acumulare Bezid (sau Cuşmed), realizat în urma unui baraj, construit în anii 1975–1989, pe cursul râului Cuşmed, la 1,5 km Est de confluenţa râului Cuşmed cu Târnava Mică, la 350 m altitudine. Suprafaţa lacului de acumulare: 184 ha; volumul: 31 milioane m3. Lungimea barajului la coronament: 670 m; lăţimea: 5 m.
Istoric
Pe teritoriul oraşului Sângeorgiu de Pădure a fost descoperit (în 1942) un depozit de bronzuri, datând din prima Epocă a fierului (Hallstatt), iar în perimetrul satului Bezid au fost identificate (în anul 1958), vestigiile unei aşezări din cea de-a doua Epocă a fierului (La Tène) si ale uneia din perioada romano-bizantină (sec. 4), în care s-au găsit vase din sticlă, o fructieră, un pieptene din os ş.a. Localitatea Sângeorgiu de Pădure apare menţionată documentar, prima oară, în 1333 cu numele Sancto Giorgio. La începutul secolului 17, respectiv în anul 1614, aşezarea a fost afectată de o epidemie de ciumă, iar la jumătatea aceluiaşi secol este consemnat faptul că moşia Sângeorgiu de Pădure se afla în posesia familiei aristocratice Rhédey, care şi-a construit aici un castel în anul 1647. În anul 1850, Sângeorgiu de Pădure era o aşezare rurală în care locuiau 587 de români şi 555 de maghiari, la care, ulterior, s-au adăugat mai multe familii de evrei şi de rromi. De-a lungul secolului 19 şi în prima jumătate a secolului 20, la Sângeorgiu de Pădure s-au ţinut târguri săptămânale. Comuna Sângeorgiu de Pădure a fost trecută în categoria oraşelor la 22 octombrie 2003, având în subordine ad-tivă satele Bezid (atestat documentar în anul 1566) şi Loţu (consemnat în statistici, prima oară, în anul 1913).
Monumente
În oraşul Sângeorgiu de Pădure se află o biserică datând din anul 1333, ca biserică romano-catolică, în stil gotic, cu o singură navă, cu fragmente de picturi murale interioare de la sfârşitul secolului 15, devenită biserică reformată în 1640. Amvonul a fost construit din piatră sculptată, în anul 1730, de către David Sipoş, iar în 1732 a fost realizat un tavan casetat şi pictat. Biserica a fost renovată în 1760, când i s-a adăugat un turn, iar orga a fost instalată în anul 1927. În această biserică se află mormântul contesei Claudine (Claudia) Rhédey (1812-1841) – stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii; Biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Gheorghe” a fost construită în anii 1935-1938, după planurile arhitectului N. C. Mihăilescu, pe locul unei biserici din cărămidă, care data din anul 1867, zidită la rândul ei pe locul uneia din lemn care data din anul 1704 şi mistuită de un incendiu în 1866. Biserica actuală (26,88 m lungime şi 8,50 m lăţime) este dominată de două turle gemene, la faţadă, plasate pe pronaos, înalte de 20,30 m, şi de o turlă octogonală, situată pe naos, înaltă de 32,95 m. Biserica are un pridvor deschis, sprijinit pe 4 stâlpi cilindrici, terminaţi cu arcade, iar picturile murale interioare au fost executate în frescă, în anii 1982-1984, de către Nicolae Govoreanu din Râmnicu Vâlcea; Castelul Rhédey este o clădire masivă, de formă dreptunghiulară, cu subsol, parter şi un etaj, construită în perioada 1647-1663 de János Rhédey, pe locul unui vechi castel, construit în jurul anului 1569 de familiile nobiliare Barcsai şi Kornis, renovată în 1759 şi reconstruită în anii 1807-1809, când contele László Rhédey i-a mai adăugat un etaj, în stil neoclasic, şi a înconjurat castelul cu ziduri înalte, dominate de 3 bastioane. Castelul este luminat de jur-împrejur de numeroase ferestre înalte, iar la faţadă se află un balcon, la etajul întâi. În curtea castelului se află bustul contesei Claudine (Claudia) Rhédey – stră-străbunica reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. După Primul Război Mondial, castelul a intrat în posesia familiei Schuller, în 1935 a fost cumparat de comunitatea locală, iar în perioada 1948 (când a fost naţionalizat la 11 iunie) – 2010, în acest castel a funcţionat o şcoală gimnazială. În perioada 2011-2015 castelul a fost restaurat şi declarat monument istoric şi de arhitectură, iar din 2019 adăposteşte muzeul “Mysteria Residentiae Rhédey”, cu 13 săli, dedicat contesei Claudine (Claudia) Rhédey, inaugurat la 20 septembrie 2019.