SUBCARPAŢII ARGEŞULUI sau MUSCELELE ARGEŞULUI (MUSCELELE GETICE), subunitate a Subcarpaţilor Meridionali situată între lanţul M-ţilor Cozia, Ghiţu, Frunţi, Iezer la Nord, valea superioarã a râului Dâmboviţa la Est, Piemontul Cândeşti, Dealurile Argeşului, Piemontul Cotmeana la Sud şi valea râului Olt la Vest, care reprezintã o unitate de relief bine individualizatã, formatã dintr-o asociaţie de culmi înalte şi prelungi, cu altitudini între 600 şi 1 000 m, separate de numeroase depresiuni. Denumirea de „muscele” a fost atribuitã de cãtre Ion Popescu-Voiteşti, în anul 1908. Şirul masivelor deluroase este format dintr-o succesiune (de la Est la Vest) de înãlţimi care depãşesc 800 m altitudine: Mãţãu (1 017 m), Ciocanu (886 m), Chicera sau Chiciura (1 218 m; dupã alte surse 1 227 m), Tãmaşu (1 104 m) ş.a. Sunt înãlţimi cu aspect greoi, cutate în boltã, alcãtuite din fliş grezo-marnos, gresii, argile, pe alocuri conglomerate etc., separate de culoarele de vale ale râurilor Topolog, Argeş, Vâlsan, Râu Târgului, Argeşel ş.a., ale cãror versante sunt afectate de ravenare şi alunecãri. Şirul culmilor şi masivelor deluroase dominã cãtre Nord o serie de depresiuni de contact tectonic, bine individualizate, extinse la poalele munţilor care le strãjuiesc dinspre Nord: Sãlãtrucu pe râul Topolog, Arefu pe râul Argeş, Brãdetu pe râul Vâlsan, Nucşoara pe Râu Doamnei, Câmpulung pe râul Bughea şi Râu Târgului ş.a. Aceastã zonã se caracterizeazã prin marea extindere a fâneţelor şi livezilor. Exploatãri de lignit (în bazinul Schitu-Goleşti).