OAŞ, Munţii ~, unitate montană sub forma unei culmi prelungi, situată în extremitatea de Nord Vest a României, cu înălţimi relativ mici (400–800 m), în lanţul vulcanic din zona de Nord Vest a Carpaţilor Orientali, cu extindere Nord Vest-Sud Est, între graniţa de Nord Vest a României şi Pasul Huta (587 m) – pas care face legătura dintre judeţele Satu Mare şi Maramureş, respectiv dintre oraşul Negreşti-Oaş şi municipiul Sighetu Marmaţiei. M-ţii Oaş sunt alcătuiţi din lave andezitice (pe alocuri cu diorite), care acoperă structurile de marne, argile şi gresii miocene. Au aspectul unui platou larg, fragmentat, dominat de mai multe vârfuri. Altitudinea maximă: 869 m (vârful Obârşiei). Împreună cu ramificaţiile de Nord Vest ale Munţilor Gutâi închid depresiunea cu acelaşi nume. Exploatări de minereuri neferoase complexe şi de materiale de construcţii; izvoare cu ape minerale. Păduri de fag şi gorun în alternanţă cu pajişti secundare.
OBCINELE BUCOVINEI, complex muntos format din mai multe culmi prelungi, joase, situat în partea de Nord Est a Carpaţilor Orientali, pe teritoriul judeţului Suceava, între graniţa cu Ucraina (la Nord), Podişul Sucevei (la Est), zonele depresionare Gura Humorului–Câmpulung Moldovenesc–Depresiunea Dornelor (la Sud) şi valea superioară a râului Bistriţa Aurie (la Vest). Obcinele Bucovinei cuprind trei mari subunităţi, dispuse paralel pe direcţie Nord Vest-Sud Est, separate de văile superioare ale râurilor Moldova şi Moldoviţa. Obcina Mestecăniş, situată între văile râurilor Moldova (la Est), Putna (la Sud Est), Bistriţa Aurie (la Vest) şi graniţa cu Ucraina (la Nord Vest), este alcătuită din roci cristaline şi sedimentare (calcare, şisturi cristaline precambriene, care includ şisturi sericitoase cu benzi de cuarţite şi insular dolomite, care ies la iveală ca „măguri” lângă Pojorâta, fiind purtătoare de pirite cuprifere), prezintă culmi prelungi, nu prea înalte (1 000–1 500 m altitudine), bine împădurite cu molid, dominate de mai multe vârfuri de peste 1 300 m altitudine, fragmentate de văi, în cadrul cărora apar mici bazinete depresionare. Către Nord, Obcina Mestecăniş se prelungeşte cu Obcina Lucina – o mică subunitate a acesteia, în care se înregistrează cea mai mare înălţime (1 588 m, vârful Lucina). În partea de Nord a Obcinei Mestecăniş, în zona Lucina, se află un complex de mlaştini care adăposteşte numeroase relicte glaciare, printre care se remarcă mesteacănul pitic (Betula nana). Obcina Mestecăniş este traversată (în extremitatea de Sud Est) de o şosea modernizată şi de o cale ferată, prin pasul Mestecăniş (1 096 m altitudine), care asigură legăturile între Depresiunea Dornelor şi Depresiunea Câmpulung Moldovenesc. Pe Obcina Mestecăniş se află instalată o staţie seismică. Obcina Feredeu, dezvoltată pe fliş cretacic (în Vest) şi paleogen (în Est), este situată între văile râurilor Moldova (în Vest) şi Moldoviţa (în Est). Este alcătuită dintr-o culme centrală (1 300–1 400 m altitudine) din care se desprind culmi secundare (1 000–1 200 m altitudine) cu hogback-uri (în Vest) şi abrupturi petrografice şi măguri (în Est). Altitudinea maximă: 1 479 m (vârful Paşcani). În partea de Nord, Obcina Feredeu se prelungeşte cu Obcina Brodinei – o mică subunitate a acesteia, care face legătura cu Obcina Lucina din extremitatea de Nord a Obcinei Mestecăniş. Spre deosebire de celelalte subunităţi, relieful Obcinei Brodinei, axat pe gresii rezistente la eroziune, are aspect de măgură, cu altitudinea de 1 200 m. Obcina Mare, aflată între valea râului Moldoviţa (la Vest) şi Podişul Sucevei (la Est), este alcătuită din fliş cretacic şi paleogen (gresii, şisturi bituminoase, calcare, argile), iar altitudinile scad de la Nord la Sud, de la 1 224 m (vârful Sihloaia, care este şi altitudinea maximă a Obcinei Mari) la 899 m în partea centrală (vârful Holm) şi 803 m în Sud (vârful Cacica). Obcina Mare se subdivide în trei părţi: Obcina Moldoviţei (sau Obcina Putnei) în partea de Nord; Obcina Mare propriu-zisă (care constituie culmea principală) în zona centrală şi Obcinele Humorului (în Sud-Sud Est), care reprezintă un mănunchi de culmi joase, paralele, care coboară uşor către Podişul Sucevei. În cadrul Obcinelor Bucovinei sunt larg dezvoltate depresiunile longitudinale pe văile râurilor Moldova, Moldoviţa ş.a. Zona Obcinelor Bucovinei prezintă o climă rece (media temperaturilor anuale este de 6°C pe văi şi 2°C pe culmi) şi umedă (precipitaţiile însumează peste 1 000 mm anual) şi dispune de o reţea hidrografică densă, cu debit bogat, şi de numeroase izvoare cu ape minerale. Obcinele Bucovinei sunt acoperite cu păduri de molid în partea de Vest, păduri amestecate (molid, brad şi fag) în zona centrală şi păduri de fag în amestec cu brad în partea de Est a Obcinei Mari. În ariile depresionare, pe suprafeţe întinse, se află pajişti secundare dominate de păiuş roşu (Festuca rubra), ţăpoşică (Nardus stricta), iarba vântului (Agrostis tenuis) ş.a. Existenţa văilor şi depresiunilor longitudinale permit o bună populare şi o bună circulaţie în această regiune naturală. Turism dezvoltat, legat de uşoara accesibilitate a zonei, de prezenţa numeroaselor monumente istorice şi de artă medievală (cu precădere, prezenţa mănăstirilor Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Putna ş.a.), de frumuseţea peisajului, de varietatea şi originalitatea folclorului şi artei populare etc. În zona Obcinei Moldoviţei, în pasul Cumârna, la circa 1 000 m altitudine, între comuna Suceviţa şi satul Ciumârna din comuna Vatra Moldoviţei, se află “Monumentul drumarilor”, numit “Palma”, inaugurat în anul 1969 şi reabilitat (curăţat şi vopsit) în anul 2006. Monumentul, înalt de 7 m, este reprezentat sub forma palmei unei mâini îndreptată în plan vertical, plasată pe un postament. În apropiere de acest monument se află o instalaţie pe cablu, pe care alunecă un scripete, numită Mega Tirolina “La Palma”, cu o lungime de 1,1 km şi o diferenţă de nivel de 103 m (cea mai lungă din România) pe care se poate atinge o viteză de circa 100 km/oră. Instalaţia este destinată turiştilor ca mijloc de distracţie.
ORĂŞTIE, M-ţii Orăştiei, denumirea sub care este cunoscută (mai ales în rândul istoricilor) zona muntoasă (parte componentă a M-ţilor Şureanu), situată la Sud de cursul mijlociu al râului Mureş şi la Est de valea râului Strei unde, în Antichitate, în perioada domniilor lui Burebista (82–44 î.Hr.) şi Decebal (c. 87 î.Hr.–106 d.Hr.), a existat centrul economic, politic, militar şi religios al statului dac, leagănul civilizaţiei geto-dacice. Aici se aflau importante aşezări şi puernice cetăţi: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Piatra Roşie.