Munţi (O)

OAŞ, Munţii ~, unitate montană sub forma unei culmi prelungi, situată în extremitatea de NV a României, cu înălţimi relativ mici (400–800 m), în lanţul vulcanic din NV Carpaţilor Orientali, cu extindere NV-SE, între graniţa de NV a ţării şi Pasul Huta (587 m). Alcătuită din lave andezitice (pe alocuri cu diorite), care acoperă structurile de marne, argile şi gresii miocene. Are aspectul unui platou larg, fragmentat, dominat de mai multe vârfuri. Alt. max.: 869 m (vf. Obârşiei). Împreună cu ramificaţiile de NV ale Munţilor Gutâi închid depresiunea cu acelaşi nume. Expl. de min. neferoase complexe şi de mat. de constr.; izvoare cu ape minerale. Păduri de fag şi gorun în alternanţă cu pajişti secundare.

OBCINELE BUCOVINEI, complex muntos format din mai multe culmi prelungi, joase, situat în NE Carpaţilor Orientali, pe terit. jud. Suceava, între graniţa cu Ucraina (la N), Pod. Sucevei (la E), zonele depresionare Gura Humorului–Câmpulung Moldovenesc–Depr. Dornelor (la S) şi valea superioară a Bistriţei Aurii (la V). O.B. cuprind trei mari subunităţi, dispuse paralel pe direcţia NV-SE, separate de văile superioare ale râurilor Moldova şi Moldoviţa. Obcina Mestecăniş, situată între văile râurilor Moldova (la E), Putna (la SE), Bistriţa Aurie (la V) şi graniţa cu Ucraina (la NV), este alcătuită din roci cristaline şi sedimentare (calcare, şisturi cristaline precambriene, care includ şisturi sericitoase cu benzi de cuarţite şi insular dolomite, care ies la iveală ca „măguri” lângă Pojorâta, fiind purtătoare de pirite cuprifere), prezintă culmi prelungi, nu prea înalte (1 000–1 500 m alt.), bine împădurite cu molid, dominate de mai multe vârfuri de peste 1 300 m alt., fragmentate de văi, în cadrul cărora apar mici bazinete depresionare. Către N, Obcina Mestecăniş se prelungeşte cu Obcina Lucina – o mică subunitate a acesteia, în care se înregistrează cea mai mare înălţime. Alt. max.: 1 588 m (vf. Lucina). În partea de N a Obcinei Mestecăniş, în zona Lucina, se află un complex de mlaştini care adăposteşte numeroase relicte glaciare, printre care se remarcă mesteacănul pitic (Betula nana). Obcina Mestecăniş este traversată (în extremitatea de SE) de o şosea modernizată şi de o cale ferată, prin pasul Mestecăniş (1 096 m alt.), care asigură legăturile între Depr. Dornelor şi Depr. Câmpulung Moldovenesc. Pe Obcina Mestecăniş se află instalată o staţie seismică. Obcina Feredeu, dezvoltată pe fliş cretacic (în V) şi paleogen (în E), este situată între văile râurilor Moldova (în V) şi Moldoviţa (în E). Este alcătuită dintr-o culme centrală (1 300–1 400 m alt.) din care se desprind culmi secundare (1 000–1 200 m alt.) cu hogback-uri (în V) şi abrupturi petrografice şi măguri (în E). Alt. max.: 1 479 m (vf. Paşcani). În partea de N, Obcina Feredeu se prelungeşte cu Obcina Brodinei – o mică subunitate a acesteia, care face legătura cu Obcina Lucina din extremitatea de N a Obcinei Mestecăniş. Spre deosebire de celelalte subunităţi, relieful Obcinei Brodinei, axat pe gresii rezistente la eroziune, are aspect de măgură, cu alt. de 1 200 m. Obcina Mare, aflată între valea Moldoviţei (la V) şi Pod. Sucevei (la E), este alcătuită din fliş cretacic şi paleogen (gresii, şisturi bituminoase, calcare, argile), iar alt. scad de la N la S, de la 1 224 m (vf. Sihloaia, care este şi alt. max. a Obcinei Mari) la 899 m în partea centrală (vf. Holm) şi 803 m în S (vf. Cacica). Obcina Mare se subdivide în trei părţi: Obcina Moldoviţei (sau Obcina Putnei) în partea de N; Obcina Mare propriu-zisă (care constituie culmea principală) în zona centrală şi Obcinele Humorului (în S-SE), care reprezintă un mănunchi de culmi joase, paralele, ce coboară uşor către Pod. Sucevei. În cadrul Obcinelor Bucovinei sunt larg dezvoltate depresiunile longitudinale pe văile Moldovei superioare, Moldoviţei ş.a. Zona Obcinelor Bucovinei prezintă o climă rece (media temp. anuale este de 6°C pe văi şi 2°C pe culmi) şi umedă (precipitaţiile însumează peste 1 000 mm anual) şi dispune de o reţea hidrografică densă, cu debit bogat, şi de numeroase izvoare cu ape minerale. Obcinele Bucovinei sunt acoperite cu păduri de molid în partea de V, păduri amestecate (molid, brad şi fag) în zona centrală şi păduri de fag în amestec cu brad în partea de E a Obcinei Mari. În ariile depresionare, pe supr. întinse, se află pajişti secundare dominate de păiuş roşu (Festuca rubra), ţăpoşică (Nardus stricta), iarba vântului (Agrostis tenuis) ş.a. Existenţa văilor şi depresiunilor longitudinale permit o bună populare şi o bună circulaţie în această regiune naturală. Turism dezvoltat, legat de uşoara accesibilitate a zonei, de prezenţa numeroaselor monumente istorice şi de artă medievală (cu precădere, prezenţa mănăstirilor Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Humor, Putna ş.a.), de frumuseţea peisajului, de varietatea şi originalitatea folclorului şi artei populare etc. În zona Obcinei Moldoviţei, în pasul Cumârna, la circa 1 000 m alt., între com. Suceviţa şi satul Ciumârna din com. Vatra Moldoviţei, se află “Monumentul drumarilor”, numit “Palma”, inaugurat în anul 1969 şi reabilitat (curăţat şi vopsit) în anul 2006. Monumentul, înalt de 7 m, este reprezentat sub forma palmei unei mâini îndreptată în plan vertical, plasată pe un postament. În apropiere de acest monument se află o instalaţie pe cablu, pe care alunecă un scripete, numită Mega Tirolina “La Palma”, cu o lungime de 1,1 km şi o diferenţă de nivel de 103 m (cea mai lungă din România) pe care se poate atinge o viteză de circa 100 km/oră. Instalaţia este destinată turiştilor ca mijloc de distracţie.

Monumentul Drumarilor (Pasul Ciumârna, jud. Suceava)
Monumentul Drumarilor, numit “Palma” (Pasul Ciumârna, jud. Suceava) (Credit: Dan Silviu Ghinea)

ORĂŞTIE, M-ţii Orăştiei, denumirea sub care este cunoscută (mai ales în rândul istoricilor) zona muntoasă (parte componentă a M-ţilor Şureanu), situată la S de cursul mijlociu al Mureşului şi la E de Valea Streiului unde, în Antichitate, în perioada domniilor lui Burebista (82–44 î.Hr.) şi Decebal (c. 87 î.Hr.–106 d.Hr.), a existat centrul economic, politic, militar şi religios al statului dac, leagănul civilizaţiei geto-dacice. Aici se aflau importante aşezări şi puernice cetăţi: Sarmizegetusa Regia, Blidaru, Piatra Roşie.

OSLEA, culme muntoasă în partea de NV a M-ţilor Vâlcan (Carpaţii Meridionali), delimitată la N şi V de văile superioare ale râurilor Jiu de Vest şi Cerna. Culmea, cu aspect de creastă îngustă şi golaşă, este alcătuită din calcare cristaline. Vegetaţie de stâncărie calcaroasă, cu unele elemente sudice (Festuca xanthina, Hedraeanthus graminifolium) şi câteva specii arcto-alpine (Dryas octopetala ş.a.). Alt. max.: 1 946 m (vf. Oslea). De aici izv. râurile Motru şi Bistriţa gorjeană.