Tismana

Date generale

Oraşul Tismana se află în jud. Gorj, în Depr. Tismana-Celei, la poalele de SV ale M-ţilor Vâlcan şi cele de N ale Dealului Sporeşti, pe cursul superior al râului Tismana, la 27 km V-NV de municipiul Târgu Jiu; 7 720 loc. (1 ian. 2011): 3 818 de sex masc. şi 3 902 fem. Supr.: 307,8 km2, din care 10 km2 în intravilan; densitatea: 772 loc./km2. Expl. de lignit. În arealul oraşului Tismana, pe cursul superior al râului Tismana, se află două hidrocentrale (una cu o putere instalată de 106 MW, dată în folosinţă în 1983, şi alta de 3 MW, intrată în funcţiune în 1985), care fac parte din complexul hidrotehnic şi energetic Cerna–Motru–Tismana. Expl. şi prelucr. lemnului (cherestea). Centru de prelucr. primară a lânii şi de conf. textile. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Păstrăvărie. Zonă de interes cinegetic. Vestit centru de produse artizanale (covoare olteneşti). Muzeu de artă religioasă cu colecţii de icoane, obiecte de cult, carte veche românească, veşminte etc. Muzeul costumului popular gorjenesc, inaugurat în anul 2007. Căminul cultural „George Coşbuc”, renovat în anul 2007 şi transformat în Casă de cultură. Bibliotecă publică (peste 14 000 vol.). Com. Tismana a fost trecută în categoria oraşelor la 7 apr. 2004, având în subordine ad-tivă 10 sate: Celei, Costeni, Gornoviţa, Isvarna, Pocruia, Racoţi, Sohodol, Topeşti, Vâlcele şi Vânăta.

Istoric

La N de oraşul Tismana, pe culmea Stermina din M-ţii Vâlcan, în apropiere de cascada Gurnia (cu o cădere de 40 m), se află complexul monahal Tismana (de maici), construit în anii 1375–1378 prin osârdia călugărului grec Nicodim (venit în Ţara Românească de la Muntele Athos, probabil, în 1359), cu sprijinul material al domnului Vladislav I (Vlaicu). Biserica iniţială, realizată din lemn de tisă (numită Biserica de Tisă, de la care derivă numele actual al mănăstirii), a fost înzestrată de domnul Vladislav I (Vlaicu) şi sfinţită în 1378. În 1383, domnul Radu I, fratele lui Vladislav I (Vlaicu), a început construirea unei biserici de zid (pe locul celei din lemn), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pe care a terminat-o fiul său, Dan I, în 1385 şi sfinţită la 15 aug. 1387. În sec. 14–15, mănăstirea Tismana a fost posesoarea celui mai întins domeniu mănăstiresc din Ţara Românească. Prădată şi pustiită de nenumărate ori, biserica mănăstirii Tismana a fost reconstruită în anii 1495–1508, prin grija domnului Radu cel Mare, fiind cel mai reprezentativ monument de arhitectură muntenească de la începutul sec. 16. În anii 1540–1542, biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost refăcută în întregime de domnul Radu Paisie, iar în perioada 1564–1566, în timpul domniei lui Petru cel Tânăr, zugravul Dobromir cel Tânăr din Târgovişte a executat picturile (în frescă) din pronaos. Naosul şi altarul au fost pictate în 1732 de zugravii Ranite, Gligorie, Gheorghie, Tudor, Vasile, Stan ş.a., iar pronaosul a fost repictat în 1766 de zugravul Dumitru Diaconu. Iconostasul a fost realizat în 1742 de meşterul Ghenadie. Înfăţişarea actuală a bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, datează din 1844–1855, când domnul Gheorghe Bibescu a transformat-o în stil neogotic, construindu-şi alături de biserică un conac pentru reşed. sa de vară (conacul a fost distrus de un incendiu în 1861, care a afectat şi biserica). Reparată după incendiul din 1861, biserica a fost supusă unor ample lucrări de restaurare abia în 1955–1956 şi 1980–1989. Declarată monument de artă. Pridvorul bisericii a fost reconstruit în 1983 şi pictat în 1994 de Grigore Popescu din Câmpulung. Corpul de chilii a fost restaurat în 1976– 1979. În faţa bisericii se află mormântul lui Nicodim (c. 1340–1406), figură marcantă a creştinătăţii ortodoxe, întemeietorul vieţii monahale în Oltenia, iar în cimitirul mănăstirii, situat dincolo de zidul de incintă, se află o mică biserică cu vitralii donate de familia poetului George Coşbuc, în amintirea fiului acestuia, mort de tânăr. De mănăstirea Tismana aparţine şi schitul Cioclovina, cu biserica având hramul „Sfinţii Voievozi” (1715, cu pridvor adăugat în 1849).

Monumente

În oraşul Tismana se mai află biserica având hramul „Buna Vestire” (1720, cu fresce originare). Bisericile din lemn, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” (1764, refăcută în anii 1939– 1945), „Sfântul Andrei” (sec. 18, cu unele adăugiri din 1897) şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1720), în satele Gornoviţa, Pocruia şi Sohodol. În satul Vânăta există o biserică din lemn datând din anul 1714. Pe terit. satului Topeşti se află peştera Gura Plaiului, declarată monument al naturii, iar în împrejurimile mănăstirii Tismana există rezervaţia de castan comestibil Pocruia, cea de alun turcesc de la Tismana, izvoarele carstice Izvarna (cu debit abundent), pădurea de stejar Dumbrava Tismanei, Cornetul Pocruiei (stejar/Quercus pubescens şi tufărişuri de liac/Syringa vulgaris), culmea muntoasă Cioclovina ş.a.