Tismana

Date generale

Oraşul Tismana se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, în zona de Nord Vest a judeţului Gorj, în Depresiunea Tismana-Celei, la poalele de Sud Vest ale M-ţilor Vâlcan şi cele de Nord ale Dealului Sporeşti, pe cursul superior al râului Tismana, la intersecţia paralelei de 45º03’02” latitudine nordică cu meridianul de 22º56’56” longitudine estică, la 32 km Vest de municipiul Târgu Jiu. Din punct de vedere demografic, Tismana face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 963 loc. (1 ian. 2019), din care 3 443 loc. de sex masc. şi 3 520 fem. Supr.: 307,8 km2, din care 10 km2 în intravilan; densitatea: 696 loc./km2. La recensământul populaţiei din perioada 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 035 loc., 6 671 de persoane erau români (94,8%), 81 rromi (1,1%) şi 283 loc. (4,1%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensământ s-au înregistrat 6 736 de ortodocşi (95,7%) şi 299 loc. (4,3%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Exploatări de lignit. În arealul oraşului Tismana, pe cursul superior al râului Tismana, se află două hidrocentrale (una cu o putere instalată de 106 MW, dată în folosinţă în 1983, şi alta de 3 MW, intrată în funcţiune în 1985), care fac parte din complexul hidrotehnic şi energetic Cerna–Motru–Tismana. Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea). Centru de prelucrare primară a lânii şi de confecţii textile. Pomicultură (meri, pruni, peri, nuci). Plantaţii de castan cu fructe comestibile. Păstrăvărie. Zonă de interes cinegetic. Vestit centru de produse artizanale (covoare olteneşti). Muzeu de artă religioasă cu colecţii de icoane, obiecte de cult, carte veche românească, veşminte preoţeşti etc. Muzeul costumului popular gorjenesc, inaugurat în anul 2007, cu piese unicat şi costume populare gorjeneşti din secolul 19. Căminul cultural „George Coşbuc”, renovat în anul 2007 şi transformat în Casă de cultură. Bibliotecă publică (peste 14 000 de volume). Festival anual al Cantecului, Dansului şi Portului Popular gorjenesc, care se desfaşoară la 15 august, din anul 1966.

Istoric

În general, primele referiri documentare despre satul Tismana şi a altor sate din preajma lui sunt în legătură cu existenţa mănăstirii Tismana, care a stăpânit aceste sate veacuri de-a rândul. Prima menţiune documentară a satului Tismana datează din anul 1364, iar apoi apare consemnat într-un act de danie al domnului Ţării Românesti, Radu I (cunoscut şi sub numele Negru-Vodă), din anul 1378, prin care acesta dăruia satul Tismana mănăstirii Tismana, lucru confirmat şi într-o diplomă a regelui Ungariei, Sigismund I de Luxemburg, emisă la 28 oct. 1429, precum şi într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti, Vlad Călugărul, datând din anul 1483. Alte consemnari documentare despre mănăstirea Tismana şi despre unele danii făcute acesteia de diferiţi domni ai Ţării Româneşti sau persoane sunt: Astfel, domnul Ţării Româneşti, Dan I, prin hrisovul său din 3 oct. 1385, dăruia mănăstirii Tismana “40 de sălaşe de ţigani” şi “400 de găleţi pe fiecare an, cu grâu din judeţul Jaleş”; un document din 17 nov. 1479, consemna că Stanciu Benga, cumnatul domnului Ţării Româneşti, Basarab cel Tânăr (Ţepeluş), căsătorit cu Domniţa Ana, a dăruit mănăstirii Tismana “trei sălşe de ţigani”, iar într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti, Vlad Călugărul, din 10 apr. 1483, se confirma stăpânirea mănăstirii Tismana asupra satului Pocruia, lucru reconfirmat la 9 febr. 1774 de către domnul Alexandru Ipsilante, precum şi asupra satului Groşani (vechiul nume al satului Vânăta). Într-un act din 17 aug. 1724, se arăta că Dositei Brăiloiu a cumpărat de la mănăstirea Tismana “moşiile Orbi şi Saca” în “schimbul a trei iepe cu mânji şi un armăsar”. Complexul monahal Tismana, situat la 5 km Nord de oraşul Tismana, pe culmea Stermina din M-ţii Vâlcan, în apropiere de cascada Gurnia (cu o cădere de 40 m), a fost construit în anii 1375–1378 prin osârdia călugărului grec Nicodim (venit în Ţara Românească de la mănăstirea Hilandar de pe Muntele Athos, probabil, în 1359), cu sprijinul material al domnului Ţării Româneşti, Vladislav I (Vlaicu), fiind cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, aflat în activitate neîntreruptă de la întemeiere şi până în zilele noastre ( → mănăstirea Tismana). Comuna Tismana a fost trecută în categoria oraşelor la 7 apr. 2004, având în subordine ad-tivă 10 sate: Celei, Costeni, Gornoviţa, Isvarna, Pocruia (atestat documentar în anul 1386), Racoţi (1569), Sohodol, Topeşti, Vâlcele şi Vânăta (1483), numit în vechime Groşani.

Monumente

În afară de mănăstirea Tismana (→ mănăstirea Tismana), în oraşul Tismana se mai află bisericile ortodoxe cu hramurile „Buna Vestire” (1720, cu fresce originare), “Izvorul Tămăduirii”, construită în 1885 pe locul uneia din 1835, reparată în anii 1902 şi 1937 şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, zidită în perioada 1922-1932. Bisericile din lemn, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului”, refăcută din temelie în anii 1939–1945, pe locul uneia din 1764 şi sfinţită la 11 mart. 1945, azi declarată monument istoric, „Sfântul Andrei” (1772, reparată în 1806-1807, cu unele adăugiri din 1897 şi restaurări din anii 1934, 1938 şi 1959), azi declarată monument istoric, şi „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1720), în satele Gornoviţa, Pocruia şi Sohodol. În satul Vânăta, numit în vechime Groşani, există o biserică din lemn datând din anul 1714, în satul Costeni este biserica din lemn cu hramul “Sfântul Nicolae”, construită în 1841-1843 pe locul uneia din 1770, în satul Vâlcele se află biserica din lemn cu hramul “Toţi Sfinţii” (1864), iar în satele Celei şi Isvarna există bisericile din lemn cu hramurile “Sfânta Cuvioasă Parascheva” (1885, reparată în 1936) şi, respectiv, “Sfântul Gheorghe”, construită în anul 1899 pe locul uneia din 1803. Pe teritoriul satului Topeşti se află biserica de zid cu hramul “Sfantul Nicolae” (1927) şi peştera Gura Plaiului, declarată monument al naturii, iar în împrejurimile mănăstirii Tismana există rezervaţia de castan comestibil Pocruia, cea de alun turcesc de la Tismana, izvoarele carstice Isvarna (cu debit abundent), pădurea de stejar Dumbrava Tismanei, Cornetul Pocruiei (stejar/Quercus pubescens şi tufărişuri de liac/Syringa vulgaris), culmea muntoasă Cioclovina ş.a. O caracteristică importantă a masivului Godeanu din apropiere o reprezintă existenţa celor trei suprafeţe de eroziune (de denudare), bine individualizate, etajate la diferite altitudini absolute şi studiate prima dată de către geograful francez Emmanuel de Martonne în prima jumătate a secolului 20: Suprafaţa Borăscu (numită de el după vârful Borăscu de 2 158 m alt.) se află la o altitudine absolută cuprinsă între 1 800 şi 2 000 m, având o extindere redusă, dar se remarcă printr-o netezime evidentă; Suprafaţa Râu Şes (numită astfel după râul omonim) se menţine la nivelul de 1 400–1 600 m alt.; Suprafaţa Gornoviţa (numită de el după satul Gornoviţa, jud. Gorj), redusă ca extindere, se prezintă ca o prispă situată la 800–1 300 m alt., tivind marginile masivului montan.