Cehu Silvaniei

Date generale

Oraşul Cehu Silvaniei se află în partea de Nord Vest a României, în extremitatea de Nord a judeţului Sălaj, în bazinul hidrografic al râului Sălaj, la poalele nord-vestice ale dealurilor Sălajului, la 34 km Nord de municipiul Zalău, la intersecţia paralelei de 47º25’05” latitudine nordică cu meridianul de 23º17’12” longitudine estică. La 1 iulie 2005, oraşul Cehu Silvaniei avea 8 211 locuitori, din care 3 931 de sex masculin şi 4 280 de sex feminin, răspândiţi pe 8,3 km2 (aria urbană propriu-zisă), ceea ce reprezintă o densitate de 989 locuitori pe km2. Din punct de vedere etnic, în cadrul oraşului Cehu Silvaniei sunt 47,37% români, 49,5% maghiari, 3,0% rromi, 0,11% germani şi 0,02% de alte etnii. De remarcat faptul că la Cehu Silvaniei a existat, în a doua jumătate a secolului 19 şi prima jumătate a secolului 20, o importantă comunitate de evrei în raport cu populaţia băştinaşă, respectiv, în 1850 vieţuiau 63 de evrei, în 1880, 206, în 1900, 369, în 1910, 517 şi în 1930, 551 evrei. În prezent, Cehu Silvaniei este un principal nod rutier şi staţie finală de cale ferată şi are o economie industrial-agrară (59,47 kmp reprezintă terenuri agricole în afara perimetrului intravilan). Principalele întreprinderi industriale sunt cele de mobilă, de prelucrare a maselor plastice, de confecţii şi tricotaje, de marochinărie, de materiale de construcţii (cărămidă) şi alimentare (preparate din lapte, conserve de fructe, prelucrarea primară a fructelor ş.a.). Centru pomicol. Fermă de creştere a bovinelor.

Istoric

Localitatea datează din secolul 14, dar apare menţionată documentar, pentru prima dată, în 1405 cu denumirea de Chehy, iar ca târg în 1566. La mijlocul secolului 16, cetatea de pământ (castrum Cheevar), existentă aici din prima jumătate a secolului 14, a fost asediată de armata imperială austriacă. În 1592, Sigismund Báthori, principe al Transilvaniei, a acordat târgului şi cetăţii de aici privilegiul de autoconducere. În 1670, Cehu Silvaniei a fost devastat de turci. În 1854, Cehu Silvaniei apare consemnat ca aşezare rurală (comună) cu numele Szilagy Cseh. Cehu Silvaniei a fost declarat oraş la 17 februarie 1968 şi are în prezent în subordine administrativă 4 sate: Horoatu Cehului (atestat documentar în 1220 cu numele Villa Chroat), Motiş (1387, Villa olachalis Mutos), Nadiş (1387, Villa olachalis Nadasd) şi Ulciug (1387, menţionat cu numele Volcsek).

Monumente

Cetatea, construită din lemn şi pământ, menţionată în 1319 cu numele castrum Cheevar, a aparţinut o vreme regelui ungur Carol Robert I de Anjou; castel fortificat, zidit în 1526 ca reşedinţă a comitelui Drágfi János; biserica reformată, în stil gotic, ctitorie din 1519 a familiei Dragu (catolicizată şi maghiarizată cu numele Drágfi), cu adăugiri din 1801, 1845, 1905 şi turn din 1614. Până în 1540, biserica reformată a funcţionat ca biserică romano-catolică, dată după care a trecut în posesia cultului reformat; Fântâna de piatră (secolul 16); bisericile din lemn cu hramurile “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1732-1738), “Adormirea Maicii Domnului” (1781) şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1749), în satele Nadiş, Ulciug şi Horoatu Cehului; Rezervaţia naturală Lunca în care predomină laleaua pestriţă.