Cehu Silvaniei

Date generale

Oraşul Cehu Silvaniei se află în partea de Nord Vest a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Nord a judeţului Sălaj, în bazinul hidrografic al râului Sălaj, la poalele nord-vestice ale dealurilor Sălajului, la 175-356 m alt., la intersecţia paralelei de 47º25’05” latitudine nordică cu meridianul de 23º17’12” longitudine estică, la 32 km Nord de municipiul Zalău; 7 556 loc. (1 ian. 2019), din care 3 624 loc. de sex masc. şi 3 932 fem. Supr.: 68,2 km2, din care 8,7 km2 în intravilan; densitatea: 86,9 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 7 214 loc., 3 564 de persoane erau maghiari (49,4%), 3 136 români (43,5%), 343 rromi (4,8%) şi 171 loc. (2,3%) aparţineau altor etnii (germani ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 3 325 ortodocşi (46,1%), 3 112 reformaţi (43,1%), 260 romano-catolici (3,6%), 134 Martorii lui Iehova (1,9%) şi 383 loc. (5,3%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, penticostali, greco-catolici, adventişti de ziua a şaptea, evanghelişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. În prezent, Cehu Silvaniei este un principal nod rutier şi staţie finală de cale ferată şi are o economie industrial-agrară (59,47 km2 reprezintă terenuri agricole în afara perimetrului intravilan). Producţie de mobilă, de produse din mase plastice, de confecţii şi tricotaje, de marochinărie, de materiale de construcţii (cărămidă) şi de produse alimentare (preparate din lapte, conserve de fructe, prelucrarea primară a fructelor ş.a.). Centru pomicol. Fermă de creştere a bovinelor. Piscicultura. Parc.

Istoric

Localitatea apare menţionată documentar, pentru prima dată, în 1319, cu denumirea Castrum Cheevar şi apoi în 1405 cu toponimul Chehy, iar ca târg în 1566. La mijlocul secolului 16, cetatea de pământ (Castrum Cheevar) a fost asediată de armata imperială austriacă. În 1592, principele Transilvaniei, Sigismund Báthori, a acordat târgului şi cetăţii de aici privilegiul de autoconducere. În 1670, Cehu Silvaniei a fost devastat de turci. În 1854, Cehu Silvaniei apare consemnat ca aşezare rurală (comună) cu numele Szilagy Cseh. Comuna Cehu Silvaniei a fost declarată oraş la 17 februarie 1968 şi are în prezent în subordine administrativă 4 sate: Horoatu Cehului (atestat documentar în 1220 cu numele Villa Chroat), Motiş (1387, Villa olachalis Mutos), Nadiş (1387, Villa olachalis Nadasd) şi Ulciug (1387, menţionat cu numele Volcsek).

Monumente

Cetatea, construită din lemn şi pământ, menţionată în 1319 cu numele Castrum Cheevar, a aparţinut o vreme regelui ungur Carol Robert I de Anjou; ruinele castelului fortificat, construit în perioada 1472-1526 ca reşedinţă a comitelui Drágfi János, cu un beci în stare bună de conservare, folosit în anii comunismului de Cooperativa Agricolă de Producţie (CAP); biserica reformată, în stil gotic, ctitorie din 1519 a familiei Dragu (familie catolicizată şi maghiarizată cu numele Drágfi). În anul 1601, generalul austriac de origine italiană, Giorgio Basta, comandant al armatei imperiale în Transilvania, a incendiat biserica, aceasta fiind refacută ulterior (în anii 1604-1614), cu un turn de 40 m înălţime. Turnul, construit în 1614, a fost demolat în 1869 şi reconstruit în stil baroc. Biserica a fost reparată în 1702 şi 1751 şi supusă unor adăugiri în anii 1801, 1845 şi 1905-1906, când a fost construită nava laterală nordică. Biserica posedă un amvon, construit în 1806, şi o orgă instalată în 1806. Până în 1540, biserica reformată a funcţionat ca biserică romano-catolică, dată după care a trecut în posesia cultului reformat; Fântâna de piatră (secolul 16); bisericile din lemn cu hramurile “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1732-1738), “Adormirea Maicii Domnului” (1781) şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1749), în satele Nadiş, Ulciug şi Horoatu Cehului; Rezervaţia naturală din lunca văii Sălajului, în care predomină laleaua pestriţă, extinsă pe o suprafaţă de 10 ha.