Mănăstirea Horaiţa

Mănăstirea Horaiţa, cu 25 de călugări care duc o viaţă de obşte, se află pe teritoriul satului Dobreni din comuna cu acelaşi  nume din judeţul Neamţ, în mijlocul unei zone forestiere, la 20 km  Sud-Est de oraşul Târgu-Neamţ. Prima menţiune documentară a mănăstirii Horaiţa este consemnatã într-un act din 11 iulie 1428 emis la cancelaria domnului Moldovei, Alexandru cel Bun, în care se specifica faptul că biserica mănăstirii Horaiţa trece sub jurisdicţia mănăstirii Bistriţa. În 1466, Ştefan cel Mare a strămutat aici două sate de vânători din jurul cetăţii de la Vaslui, Curtea Domnească fiind stabilită la Cetatea Neamţ. În această situaţie, călugării au părăsit mănăstirea Horaiţa şi s-au retras în pădure, întemeind schitul Horăicioara la aproximativ 800 de metri de mănăstirea originară. Aceştia se vor întoarce la vechea mănăstire abia în 1518, când locuitorii celor două sate de vânători se  retrag şi se statornicesc în localitatea Gura Văii. Călugării, împreună cu stareţul Chiriac, au coborât atunci de la schitul Horăicioara, construind, în 1725, o altă biserică din lemn care va dura până în anul 1822, când va fi demolată de Irinar Rossetti, pentru a se construi o biserică nouă, în vreme ce stareţul Ermoghen Buhuş (din familia Cantacuzino-Paşcanu) va construi la Horaiţa, cu ajutorul domnului Mihail Sturdza şi al altor ctitori (Grigore Ghica, mitropolitul Sofronie ş.a.), pe vechiul loc al bisericii din lemn, biserica actuală, cu hramul “Botezul Domnului”, care va fi terminată la 2 octombrie 1867. Biserica actuală este de plan dreptunghiular, de tip bazilical, având aspect masiv, cu ziduri foarte groase şi cu opt turle care domină întreaga construcţie. Pridvorul dinspre Vest, cu turnuleţe laterale, are rolul de a proteja intrarea. Iniţial, biserica nu a fost pictată, picturile murale interioare fiind realizate abia în anii 1992-1993. Paraclisul mănăstirii Horaiţa, cu hramul “Sfântul Nicolae”, a fost construit în 1725 şi are pereţii interiori acoperiţi cu picturi naive, iar Turnul-clopotniţă a fost ridicat în anii 1853-1854. Mănăstirea Horaiţa are un muzeu de artă religioasă cu colecţii de argintărie din secolul 19, icoane, cărţi vechi de cult (între care o Evanghelie ferecată în argint, donată de domnul Cehan Racoviţã în 1763, un Apostol tipărit în 1707, un Octoih dăruit de Safta Brâncoveanu la 13 aprilie 1841, o icoană a Maicii Domnului, considerata de credincioşii ortodocşi făcătoare de minuni, pictată în secolul 19 ş.a.). La mănăstirea Horaiţa şi-a petrecut Carol al II-lea arestul de 75 de zile, hotărât de regale Ferdinand ca pedeapsă în urma scandalului iscat de căsătoria secretă a prinţului cu Zizi Lambrino (căsătorie anulată ulterior).

Biserica Mănăstirii Horaiţa, cu hramul "Botezul Domnului" (comuna Dobreni, jud. Neamţ)
Biserica Mănăstirii Horaiţa, cu hramul “Botezul Domnului” (comuna Dobreni, judeţul Neamţ) (Credit: Shutterstock)