Mănăstirea Horaiţa

Mănăstirea Horaiţa, cu 25 de cãlugãri care duc o viaţã de obşte, se aflã pe teritoriul satului Dobreni din comuna cu acelaşi  nume din judeţul Neamţ, în mijlocul unei zone forestiere, la 20 km  Sud-Est de Târgu-Neamţ.  Prima menţiune documentarã a mănăstirii Horaiţa este consemnatã într-un act din 11 iulie 1428 emis la cancelaria domnului Alexandru cel Bun în care se specifica faptul cã biserica mănăstirii Horaiţa trece sub jurisdicţia mânãstirii Bistriţa. În 1466, Ştefan cel Mare a strãmutat douã sate de vânãtori din jurul cetãţii de la Vaslui la mânãstirea Horaiţa, iar Curtea Domneascã fiind stabilitã la Cetatea Neamţ. În aceastã situaţie, cãlugãrii au pãrãsit mănăstirea Horaiţa şi s-au retras la 8oo m în pãdure, întemeind schitul Horãicioara şi se vor întoarce la vechea mânãstire abia în 1518 când cele douã sate de vânãtori se  retrag şi se statornicesc în localitatea Gura Vãii. Cãlugãrii, împreunã cu stareţul Chiriac, au coborât de la schitul Horãicioara, construind în 1725, o altã bisericã din lemn ce va dura pânã în 1822 când aceasta este demolatã de Irinar Rossetti pentru a construi alta nouã, dar stareţul Ermoghen Buhuş din familia Cantacuzino-Paşcanu va construi la Horaiţa, pe vechiul loc al bisericii din lemn, cu ajutorul domnului Mihail Sturdza şi al altor ctitori (Grigore Ghica, mitropolitul Sofronie ş.a.) biserica actualã, cu hramul “Botezul Domnului”, care va fi terminatã la 2 octombrie 1867. Biserica actualã este de plan dreptunghiular, de tip bazilical, având aspect masiv, cu ziduri foarte groase şi cu opt turle ce dominã întreaga construcţie. Pridvorul dinspre Vest, cu turnuleţe laterale, are rolul de a proteja intrarea. Iniţial, biserica nu a fost pictatã, picturile murale interioare fiind realizate abia în anii 1992-1993. Paraclisul mânãstirii Horaiţa, cu hramul “Sfântul Nicolae”, a fost construit în 1725 şi are pereţii interiori acoperiţi cu picturi naive, iar Turnul-clopotniţã a fost ridicat în anii 1853-1854. Mânãstirea Horaiţa are un muzeu de artã religioasã cu colecţii de argintãrie din secolul 19, icoane, cãrţi vechi de cult (între care o Evanghelie ferecatã în argint, donatã de domnul Cehan Racoviţã în 1763, un Apostol tipãrit în 1707, un Octoih dãruit de Safta Brâncoveanu la 13 aprilie 1841, o icoanã a Maicii Domnului, fãcãtoare de minuni pictatã în secolul 19 ş.a.). La mânãstirea Horaiţa şi-a petrecut Carol al II-lea arestul de 75 de zile, hotãrât de regale Ferdinand ca pedeapsã în urma scandalului iscat de cãsãtoria secretã a prinţului Carol al II-lea cu Zizi Lambrino (cãsãtorie anulatã ulterior).