Peşteri (Ş)

ŞUGĂU, peşteră situată în masivul Şipoş din M-ţii Giurgeu (Carpaţii Orientali), la 1 060 m alt.,în arealul comunei Suseni, jud. Harghita. Lungimea galeriilor explorate: 1 021 m. Temperatura medie anuală din interiorul peşterii: 7-9°C; umiditatea: 90%; aerul din interiorul peşterii are un conţinut ridicat de dioxid de carbon (CO2). Dezvoltată în calcare cristaline, cu intruziuni dolomitice, peştera a fost descoperită de localnici în anul 1934, dar a fost cercetată şi cartată, prima oară, în anul 1965 de către speologii Buslig Lajos, Garai Odon şi Romfeld Ákos, iar în 1974 de speologul Denes István. În anii ’70 ai secolului 20, zona de intrare în galeria principală (turistică) a fost lărgită şi înălţată pentru a se putea intra în peşteră în poziţie bipedă, deoarece anterior accesul se făcea târâş. Peştera Şugau este dzvoltată pe patru niveluri, dintre care cel inferior este activ, străbătut de pârâul Şugău, iar celelalte trei niveluri superioare sunt fosile (uscate) fără a fi străbătute de firul vreunei ape. Galeria principală (turistică), fosilă, este amenajată cu balustrade şi pavaje de piatră şi este întreruptă de mai multe săli mari (Sala Sfatului, Hala Descoperirilor, Vestiarul) ş.a., iar într-una dintre săli se află un lac cu apă potabilă, numit “Lacul Îndrăgostiţilor”. Peştera Şugău conţine numeroase şi frumoase stalagmite masive, de dimensiuni mari, stalactite, coloane de 4 m înălţime şi diametrul de 80 cm, concreţiuni parietale, blocuri de piatră prăbuşite, formaţiuni de aragonit, formaţiuni cristalizate de calcit, ramificate, numite de specialişti helictite ş.a. Traseul prin nivelul superior al peşterii (Galeria turistică) nu este foarte dificil, iar nivelurile inferioare sunt greu accesibile, cu multe culoare labirintice, înguste. În interiorul peşterii hibernează diferite specii de lilieci, printre care Myotis myotis, Plecotus auritus, Miniopterus schreibersi, de la care rezultă mari depozite de guano, pe care se dezvoltă numeroase insecte, viermi, fluturi, crustacee ş.a. Peştera Şugau este declarată rezervaţie speologică. În jurul peşterii există Rezervaţia naturală Şugău, extinsă pe 18,30 ha, declarată ca atare la 14 apr. 1980, în cadrul căreia se dezvoltă numeroase specii de conifere şi de foioase şi specii rare de plante rare din familia orhidaceelor, printre care Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), declarată monument al naturii şi ocrotită de lege, Cephalantera rubra, Epipactis helleborine, Gimnadenia odoratissima ş.a.

ŞURA MARE, peşteră situată în partea de V a M-ţilor Şureanu, pe pârâul Lunca Ponorului, la 460 m alt., la 500 m NE de satul Ohaba-Ponor (com. Pui, jud. Hunedoara). Lungimea galeriilor: 4 500 m. Explorată prima dată în 1929, iar apoi în 1954, 1967–1969. Este o peşteră activă, cu un portal monumental (37 m înălţime şi 12 m lăţime), de forma unui tunel cu orientare S-N, iar după 350 m de la intrare, galeria se îndreaptă către NE şi E. Galeria, cu lăţimi de 2–3 m şi înălţime de c. 30 m, este străbătută de un pârâu subteran care formează mai multe cascade şi lacuri şi trece printr-o sală de dimensiuni mari (45 m lungime, 35 m lăţime, 30 m înălţime) şi prin mai multe săli mici. Peştera conţine numeroase stalagmite de 4–5 m înălţime şi blocuri de prăbuşire. Temp. în interiorul peşterii este constantă (8–10°C). Aici se află cea mai mare colonie de lilieci din ţară (peste 10 000 de exemplare), ce hibernează pe timpul iernii şi de la care rezultă mari depozite de guano pe care se dezvoltă numeroase insecte, crustacee, fluturi etc. În cadrul coloniei de lilieci a fost descoperit cel mai mic exemplar de liliac din Europa, cunoscut sub numele ştiinţific de Pipistrellus pipistrellus. Greu accesibilă. Peştera Şura Mare mai este cunoscută şi sub numele Ohaba-Ponor.