Mănăstire de călugări situată în satul Coşula din comuna cu acelaşi nume, judeţul Botoşani, pe malul stâng al râului Miletin (afluent al râului Jijia), la 20 km Sud Est de municipiul Botoşani, reşedinţa judeţului Botoşani. Mănăstirea Coşula a fost întemeiată în deceniul 4 al secolului 16 de către marele vistiernic Matiaş/Mătieş (Mateiaş) Coşorvei, sfetnicul domnulu Moldovei, Petru Rareş – sfetnic care se ocupa cu administrarea veniturilor Țării Moldovei şi de cele ale Curţii Domneşti a lui Petru Rareş. În anii 1533-1535 a fost construită biserica mănăstirii, cu hramul “Sfântul Nicolae”, prin strădania şi pe cheltuiala marelui vistiernic Matiaş/Mătieş (Mateiaş) Coşorvei şi pictată în frescă, atât în interior, cât şi în exterior, în anii 1537-1538, pe un fond predominant galben, intrat în circuitul stiinţific ca “galben de Coşula” (aşa după cum există “albastrul de Voroneţ”, “verdele de Suceviţa” sau “galben-auriu, cu reflexe solare” de Moldoviţa). Clădirile complexului monahal, inclusiv biserica “Sfântul Nicolae”, au fost supuse unor transformări şi recondiţionări în anii 1848, 1856-1858 (când picturile murale originare au fost acoperite, parţial, cu picturi noi, executate în ulei) şi în anii 1976-1980. În anii 1856-1858 a fost adăugat un pridvor la intrarea în biserică, dar care a fost demolat în anul 1978. În curtea interioară a complexului monahal, se mai află casa egumenească, de dimensiuni mari (30 m lungime şi 10 m lăţime), datând din secolul 17, cuhnia (bucătăria) şi trapeza (sala de mese) – ambele din secolul 17, arhondaricul (clădire destinată găzduirii pelerinilor), construit în anul 1848 (sfinţit la 3 decembrie 1848), Turnul-clopotniţă (secolul 18) – toate înconjurate de un zid de incintă puternic, ridicat în secolul 17, declarate monumente istorice în anul 2015. La mijlocul secolului 19, mănăstirea Cosula adăpostea 1 500 de călugări români, greci şi de alte naţionalităţi, fiind la acea dată a treia mănăstire ca mărime din Europa. În perioada 1903-1908, mănăstirea Coşula a fost părăsită, treptat, de către călugări, biserica fiind folosită ca biserică de mir (de parohie), iar clădirile anexe transformate în spital. Mănăstirea a fost reînfiinţată în anul 1991, reabilitată în anii 2014-2016, iar în anii 2021-2022 au fost construite două corpuri de chilii, cu ceardacuri largi, şi au fost renovate casa stăreţiei şi arhondaricul.