Tăşnad

Date generale

Oraşul Tăşnad se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Crişana, în partea de Sud Vest a judeţului Satu Mare, în zona de contact a Câmpiei Tăşnadului cu Colinele Toglaciului, la 160-220 m altitudine, pe valea pârâului Cehal, la intersecţia paralelei de 47º46’38” latitudine nordică cu meridianul de 22º58’20” longitudine estică, la 51 km Sud Vst de municipiul Satu Mare. Din punct de vedere demografic, Tăşnad face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 9 304 loc. (1 ian. 2019), din care 4 555 loc. de sex masc. şi 4 749 fem. Supr.: 96,6 km2, din care 10,6 km2 în intravilan; densitatea: 878 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 8 631 loc., 4 269 de persoane erau români (49,5%), 3 003 maghiari (34,8%), 952 rromi (11,0%) şi 407 loc. (4,7%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 139 de ortodocşi (48,0%), 2 159 reformaţi (25,0%), 1 537 romano-catolici (17,8%), 232 greco-catolici (2,7%) şi 564 loc. (6,5%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, baptişti, Martorii lui Iehova, adventişti de ziua a şaptea ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Staţie (în oraşul Tăşnad) şi haltă de cale ferată (în satul Cig) pe linia Carei – Tăşnad – Şărmăşag – Zalău – Jibou, inaugurată la 23 dec. 1887. Nod rutier. Exploatări de argilă. Construcţii de utilaje şi piese de schimb pentru industriile chimică, metalurgică şi pentru construcţii. Producţie de motoare hidraulice, de rezervoare şi cisterne, de mobilă, de confecţii, de încălţăminte, de articole din material plastic, de cărămizi şi ţigle, de obiecte de uz casnic (râşniţe, stropitori, săpăligi) ş.a. Morărit şi panificaţie. Prelucrarea primară a fructelor. Centru pomi-viticol. Fermă de creştere a porcinelor. Casă de cultură adapostită în clădirea fostului Cazinou, construit în prima decadă a secolului 20. Muzeu de istorie, arheologie şi etnografie, cu specific local, inaugurat în anul 1978, în conacul nobilului Czerey Fischer, datând din anul 1771, reorganizat în anul 1995. Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1952, azi cu peste 45 000 de volume. În anul 2000, oraşul Tăşnad a fost declarat staţiune turistică şi balneară de interes local. Ştrand cu apă termală, inaugurat în anul 1978. În arealul oraşului Tăşnad se găsesc zăcăminte cu ape termale minerale, clorurate, bicarbonatate, sulfatate, sodice, calcice, magneziene, cu mineralizare de 9,84 g/l, descoperite în anul 1978, indicate în tratarea afecţiunilor reumatismale degenerative, abarticulare, neurologice periferice şi centrale, ginecologice, post-traumatice, endocrine etc.

Istoric

În perimetrul oraşului Tăşnad au fost descoperite vestigii neolitice, aparţinând Culturilor materiale Tisa (mileniile 7-3 î.Hr.) şi Criş (mileniul 6 î.Hr.), din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, aparţinând Culturii Coţofeni (2500-1800 î.Hr.), din Epoca bronzului, aparţinând Culturii Otomani (secolele 19-13 î.Hr), din care s-au recuperat fragmente de vase ceramice, tipare pentru turnat obiecte din bronz, arme, unelte, podoabe ş.a. Localitatea apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1021, într-un act al lui Nicolaus Mester Tasnadi plebanus, apoi la 6 mai 1246, ca moşie episcopală, cu toponimul possessio Thasnad, într-un document emis la Curtea regelui Ungariei, Béla al IV-lea, în anul 1282 este amintită cu numele Vila Tasnad , ca localitate privilegiată acordată de regele Ungariei, Ladislau, (László) al IV-lea Cumanul, iar în 1456 este consemnată cu numele oppidum Thasnad. În anul 1474, episcopul Ardealului a cerut regelui Matia Corvin dreptul de a construi o cetate de piatră la Tăşnad, menţionată documentar, ultima oară, în anul 1563, când se afla în posesia lui Balassa Menyhért. În anul 1648, localitatea a întrat în posesia principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I/întâi, iar în anul 1660 a fost ocupată de turci şi a rămas sub stăpânirea acestora timp de 30 de ani. În 1709 şi 1739, populaţia din Tăşnad a fost decimată de o epidemie de holeră. În perioadele 1740–1750 şi 1757–1758, aici au fost colonizate mai multe familii de germani, iar aşezarea avea grafia în limba germană –Taschnad (în 1753). În 1779, localitatea a intrat în posesia contelui Károlyi Antal, devenind un important centru meşteşugăresc, cu numeroase bresle (cizmari, curelari, tăbăcari, olari ş.a.). În 1864, Tăşnad era o comună urbană (oraş), devenită comună rurală în 1875 şi consemnată ca atare în 1931, având în componenţă satele Blaja, Moara Bánfi (numit Valea Morii de la 1 ian. 1965) şi Tăşnadu Nou. În urma Dictatului fascist de la Viena, din 30 aug. 1940, comuna Tăşnad s-a aflat sub ocupaţie maghiară până la 25 oct. 1944. La 17 febr. 1968, comuna Tăşnad a fost declarată oraş, având în subordine ad-tivă 6 sate: Blaja (atestat documentar în 1454), Cig (1205), Raţiu (înfiinţat în anul 1950), Sărăuad (1279) şi Valea Morii (secolul 18).

Monumente

Biserica „Sfântul Mihail”, iniţial biserică romano-catolică, datând din anul 1476, devenită biserică reformată la mijlocul secolului 16, construită în stil gotic târziu, cu unele modificări din anii 1770-1776, după ce fusese incendiată de turci în 1660 şi afectată de un incendiu în 1691 şi turn ridicat în 1814–1821, în stil baroc; catedrala ortodoxă cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (40 m lungime, 22 m lăţime, 47 m înălţime), construită în anii 1988-2000 pe locul uneia din 1893, cu picturi murale interioare executate în frescă, în stil neobizantin; biserica romano-catolică (1903-1905, renovată în 1971-1973). Parohia romano-catolică are 3 capele: “Sfânta Ana” (1823), “Sfântul Ioan” (1829) şi “Sfântul Anton” (1908); biserica greco-catolică (sfinţită în anul 1996); castelul „Cserey Fischer”, construit în stilul Renaşterii târzii, în anul 1771, găzduieşte din anul 1978 Muzeul de istorie, arheologie şi etnografie; clădirea fostului Cazinou, construită în prima decadă a secolului 20, adăposteşte azi Casa de Cultură; în satul Sărăuad se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Grigore Teologul” (1777). În perimetrul oraşului se află două lacuri de agrement, construite în anii 1968–1969, unul cu o supr. de 9 515 m2 şi altul de 8 419 m2.