Munţi (I)

IEZER, masiv muntos în SE M-ţilor Făgăraş, între Dâmboviţa (la E) şi Râu Doamnei (la V), alcătuit din şisturi cristaline (micaşişturi, cuarţite, gnaisuri oculare, şisturi amfibolice). Este format dintr-o culme pr. înaltă, cu direcţie NE-SV, dominată de mai multe vârfuri (Păpuşa 2 391 m, Bătrâna 2 341 m, Iezeru Mare 2 462 m), din care coboară spre SE culmi prelungi şi domoale, separate de văile râurilor Argeşel, Râu Târgului, Bratia şi Râuşor. În N se leagă de M-ţii Făgăraş printr-o culme joasă şi îngustă numită Mezea–Otic. Cuprinde o întinsă zonă alpină, cu supr. de eroziune, relief glaciar şi periglaciar. Alt. max.: 2 473 m (vf. Roşu). Acoperit cu păduri de foioase până la 1 200 m alt., de molid între 1 200 şi 1 800 m şi cu păşuni alpine la peste 1 800 m alt. Cunoscut şi sub numele de Iezer-Păpuşa. Rezervaţie naturală complexă (300 ha) în cadrul căreia se dezvoltă bujorul de munte sau smirdarul (Rhododendron kotschyi), plantă ocrotită, zâmbrul (Pinus cembra), relict glaciar, genţiana (Gentiana kochiana), arginţica (Dryas octopetala, element oligoterm arctoalpin), garofiţa alpină (Dianthus glacialis sp. gelidus), piciorul cocoşului (Ranunculus montanus), cimbrişor de munte (Thymus alpestris) etc. Obiectiv turistic.

IVĂNEŢU, Culmea ~, masiv muntos în SE M-ţilor Buzăului, având aspectul unei culmi cu direcţie NE-SV, încadrat de văile râurilor Bâsca şi Bâsca Mică (la N), Slănic (la E) şi Buzău (la V) şi de Subcarpaţii Buzăului la S-SE (Depr. Sibiciu şi Brăeşti şi Dealurile Blidişel, Dâlma şi Bocu). Alt. max.: 1 191 m. Alcătuit din fliş grezos cu intercalaţii şistoase, conglomerate şi fliş bituminos cu gresie de Kliwa. Acoperit cu păduri de fag în amestec cu răşinoase. Versanţii săi sunt afectaţi de alunecări.