IEZER, masiv muntos în partea de Sud Est a M-ţilor Făgăraş, între râurile Dâmboviţa (la Est) şi Râu Doamnei (la Vest), alcătuit din şisturi cristaline (micaşişturi, cuarţite, gnaisuri oculare, şisturi amfibolice). Este format dintr-o culme principală, înaltă, cu direcţie Nord Est-Sud Vest, dominată de mai multe vârfuri (Păpuşa 2 391 m, Bătrâna 2 341 m, Iezeru Mare 2 462 m), din care coboară spre Sud Est culmi prelungi şi domoale, separate de văile râurilor Argeşel, Râu Târgului, Bratia şi Râuşor. În partea de Nord se leagă de M-ţii Făgăraş printr-o culme joasă şi îngustă numită Mezea–Otic. Cuprinde o întinsă zonă alpină, cu suprafeţe de eroziune, relief glaciar şi periglaciar. Altitudinea maximă: 2 473 m (vârful Roşu). Acoperit cu păduri de foioase până la 1 200 m altitudine, de molid între 1 200 şi 1 800 m şi cu păşuni alpine la peste 1 800 m altitudine. Cunoscut şi sub numele de Iezer-Păpuşa. Rezervaţie naturală complexă (300 ha) în cadrul căreia se dezvoltă bujorul de munte sau smirdarul (Rhododendron kotschyi), plantă ocrotită, zâmbrul (Pinus cembra), relict glaciar, genţiana (Gentiana kochiana), arginţica (Dryas octopetala, element oligoterm arcto-alpin), garofiţa alpină (Dianthus glacialis sp. gelidus), piciorul cocoşului (Ranunculus montanus), cimbrişorul de munte (Thymus alpestris) etc. Obiectiv turistic.
IEZER-PĂPUŞA → Iezer, Masivul muntos ~ şi Culmea Păpuşa, capitolul Culmi, litera P.
IVĂNEŢU, Culmea ~, masiv muntos în partea de Sud Est a M-ţilor Buzăului, având aspectul unei culmi cu direcţie Nord Est-Sud Vest, încadrat de văile râurilor Bâsca şi Bâsca Mică (la Nord), Slănic (la Est) şi Buzău (la Vest) şi de Subcarpaţii Buzăului la Sud-Sud Est (Depresiunile Sibiciu şi Brăeşti şi Dealurile Blidişel, Dâlma şi Bocu). Altitudinea maximă: 1 191 m. Alcătuit din fliş grezos cu intercalaţii şistoase, conglomerate şi fliş bituminos cu gresie de Kliwa. Acoperit cu păduri de fag în amestec cu răşinoase. Versantele sale sunt afectate de alunecări.