JIEŢ → Râul Jiu.
JIJIA, râu în zona de Nord Est a României, afluent pe partea dreaptă a râului Prut pe teritoriul comunei Gorban, judeţul Iaşi; lungimea: 307 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 5 850 km2. Izvorăşte din Dealul Căsoaia, de la 410 m altitudine, de pe teritoriul Ucrainei, trece prin municipiul Dorohoi, străbate Câmpia Jijiei pe direcţie Nord Vest-Sud Est, curgând pe o vale largă, meandrată, pe o mare distanţă paralel cu râul Prut, având o pantă generală de scurgere de 1,4‰. Pe cursul său sunt amenajate numeroase iazuri pentru irigaţii şi piscicultură. Afluenţi principali: Sitna, Miletin, Bahlui.
JIU, râu în zona de Sud-Sud Vest a României, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea pe teritoriul comunei Gighera, judeţul Dolj; lungimea: 339 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 10 080 km2. Râul Jiu se formează prin unirea (la Iscroni, în aval de municipiul Petroşani) a Jiului de Vest sau Jiul Românesc (considerat ca izvor principal al râului Jiu) cu Jiul de Est sau Jiul Transilvan. Jiul de Vest izvorăşte din regiunea de Sud Vest a M-ţilor Retezat, din căldarea glaciară Scorota, dominată de vârful Drăgăşanu (2 076 m), de la 1 760 m altitudine, străbate câteva masive calcaroase de vârstă jurasică, în perimetrul cărora are un curs prăpăstios, cu pante accentuate (în medie 58 ‰), iar apoi drenează, de la Sud Vest la Nord Est, partea de Vest a Depresiunii Petroşani, unde pantele longitudinale scad treptat (ajungând până la 6,80 ‰ în zona de vărsare) şi valea se lărgeşte treptat, trecând prin oraşele Uricani, Lupeni, Vulcan, după care se arcuieşte brusc spre Sud, unde confluează cu Jiul de Est. În cursul superior, numit local Scocu Mare, Jiul de Vest primeşte afluenţi scurţi, cu ape bogate, care formează chei impresionante şi cascade (cascada şi cheile Pleşii pe râul Buta) şi străpung numeroase peşteri (în această zonă au fost identificate 12 peşteri). Jiul de Est izvorăşte din arealul de Sud al M-ţilor Şureanu, de sub vârful Şureanu (2 059 m), de la 1 430 m altitudine, curge pe direcţie Nord Est-Sud Vest, mai întâi pe o pantă accentuată (50 ‰), iar apoi, pe măsură ce drenează partea de Est a Depresiunii Petroşani, panta scade la 13 ‰, trecând prin Petrila şi Petroşani, după care confluează cu Jiul de Vest la Iscroni. În zona de confluenţă, Jiul de Vest are un debit de 10,6 m3/s, iar Jiul de Est, de 7,6 m3/s. De aici, râul Jiu se îndreaptă spre Sud, pătrunzând în defileul şi trecătoarea Lainici ca un râu mare, care străpunge Carpaţii Meridionali (între Livezeni şi Bumbeşti-Jiu) pe o lungime de 33 km, fiind însoţit de o şosea modernizată (construită la sfârşitul secolului 19) şi o cale ferată, care trece peste 35 de poduri şi viaducte şi prin 39 de tunele, construită în perioada 1 august 1937-octombrie 1948 şi inaugurată oficial la 31 octombrie 1948. În sectorul defileului carpatic, Jiul are o pantă medie de 9‰ şi un debit mediu de 20–23 m3/s. În anul 2005, zona defileului Jiului a fost declarată arie protejată de interes naţional pentru floră şi faună şi încadrată în Parcul Naţional Defileul Jiului, care include numeroase păduri seculare, formaţiuni geologice stâncoase, între care se remarcă Stâncile Rafailă, sub forma unor căciuli, declarate monumente ale naturii ş.a. După ce scapă din strâmtoarea defileului Lainici, în aval de Bumbeşti-Jiu, râul traversează zona Subcarpaţilor Olteniei (unde a format un vast con de dejecţie, care se prelungeşte până în Depresiunea Târgu Jiu), trecând prin municipiul Târgu Jiu, în aval de care cursul râului Jiu este împins puternic către Vest, făcând un cot accentuat; în această zonă, albia râului a fost puternic modificată din cauza lucrărilor legate de exploatarea în carieră a lignitului din bazinul Rovinari. Râul capătă apoi o direcţie generală de curgere Nord Vest-Sud Est, traversând mai întâi Dealurile Jiului, separă Dealurile Amaradiei (la Est) de Piemontul Bălăciţei (la Vest), intrând în partea de Vest a Câmpiei Române (Câmpia Romanaţi şi Câmpia Desnăţui), unde albia se lărgeşte mult şi meandrează intens, vărsându-se în fluviul Dunărea la extremitatea de Est a ostrovului Kozlodui din Bulgaria. Pe ultimii circa 30 de km, Jiul este urmărit, paralel, pe partea stângă de râul Jieţ, un mic curs parazitar care reprezintă o veche albie a sa, părăsită, uneori colmatată în mare parte de apele de inundaţii. În cursul inferior, apele Jiului sunt folosite pentru irigaţii. Afluenţi principali: Tismana, Motru, Gilort, Amaradia. Pe cursul mijlociu al Jiului, în arealul municipiului Târgu Jiu, în timpul Primului Război Mondial, s-au desfăşurat două puternice bătălii între armatele germane şi cele române: la 10/23–16/29 octombrie 1916, în prima bătălie, trupele române, comandate de generalul Ion Dragalina, au respins puternica ofensivă a inamicului (în această luptă a murit Ion Dragalina şi s-a remarcat, prin vitejia ei, Ecaterina Teodoroiu, numită şi „Eroina de la Jiu”), iar la 29 octombrie/11 noiembrie – 4/17 noiembrie 1916, în cea de-a doua bătălie de la Târgu Jiu, sub presiunea a patru divizii germane puternice, armata română a cedat, iar trupele inamice au ocupat oraşul Târgu Jiu (2/15 noiembrie 1916).
