Situatã pe teritoriul satului Boiereni (atestat documentar în 1584) – sat care aparţine administrativ de oraşul Târgu Lãpuş, judeţul Maramureş -, la 13 km Sud-Est de Târgu Lãpuş, mãnãsirea Rohiiţa adãposteşte o obşte de cãlugãri. Tradiţia oralã din aceastã zonã aminteşte cã pe acest loc a existat în prima jumãtate a secolului 18 o mănăstire în care vieţuiau trei cãlugãri. Începând cu 13 iunie 1761, generalul austriac Adolph von Buccow a ordonat trupelor sale de pe teritoriul Transilvaniei, la îndemnul Curţii Imperiale de la Viena, sã dãrâme sau sã incendieze numeroase mãnãstiri şi biserici ortodoxe din Transilvania, printre care, în 1762, a cãzut pradã focului şi aceastã micã mănăstire de la Boiereni. În plus, sãtenii de atunci au fost îndemnaţi şi unii chiar forţaţi sã fure tot ce mai rãmãsese din sãrmana mănãstire. Ideea reconstruirii mãnãstirii a fost iniţiatã de preotul Emil Man şi susţinutã de oamenii locului abia în anul 1985. Biserica actualã a mãnãstirii Rohiiţa, cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, a fost construitã din lemn pe fundaţie de beton, în anii 1986-1989, pe locul bisericii incendiate în 1762 şi lângã o cruce din piatrã, pusã de preotul Cornel Bud la începutul secolului 20, pe care scrie: “Roagã-te şi lucrã” (1904). În anii 1991-1993 au fost construite chiliile, casa cu paraclis cu hramul “Acoperãmântul Maicii Domnului” ş.a. prin osârdia stareţului de la mânãstirea Rohia din apropiere – protosinghelul Iustin Hodea. Casa paraclis a fost pictatã în interior de fraţii Gheorghe şi Sorin Rogojan din Dumbrãviţa, care au folosit tehnica picturii bizantine în frescã, iar faţada acestei case cu paraclis a fost ornatã cu mozaic de Murano. Mănăstirea a fost reactivatã în 1993, având amenajat şi un mic muzeu numismatic şi cu obiecte de cult.