Renumita mănăstire Agapia se află în perimetrul comunei Agapia din judeţul Neamţ, într-un cadru natural fermecător, la poalele Munţilor Stânişoara, într-o depresiune înconjurată de coline împădurite, la 45 km Nord de municipiul Piatra-Neamţ şi 9 km Sud Vest de oraşul Târgu-Neamţ. În prezent este o mănastire de maici, cu peste 400 de vieţuitoare, care duc o viaţă de obşte şi o viaţă de sine.
Biserica mănăstirii, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost zidită în perioada 16 octombrie 1641- 3 septembrie 1643 prin osârdia hatmanului Gavriil (fratele domnului Moldovei, Vasile Lupu) şi sfinţită la 12 septembrie 1645. Ansamblul monahal se află amplasat pe locul unui schit ctitorit în secolul 14 de sihastrul Agapie. Cele 100 de chilii (construite în stilul caselor de munte) şi biserica sunt înconjurate de un puternic zid de incintă. Biserica şi chiliile, distruse parţial de incendiul din 16 septembrie 1821, au fost refăcute în anii 1822-1823 şi sfinţite 30 iunie 1823 şi tot atunci s-a construit Turnul-clopotniţă.
Restaurată în perioada 1848-1858, prin grija stareţei Saveta Ursache, biserica mănăstirii a fost pictată în interior de Nicolae Grigorescu în anii 1858-1860, pe când acesta avea doar 20-22 ani. După incendiul din anul 1903 au fost refăcute picturile murale, s-a reînnoit toată incinta şi s-au construit câteva clădiri pentru atelierele maicilor. Între 1961 şi 1965, întreg ansamblul monastic a fost renovat, apoi s-au introdus încălzirea centrală, electricitatea şi apa curentă (1968) prin grija mitropolitului Iustin, şi au fost recondiţionate picturile murale din interiorul bisericii, în anii 1968-1970, de către ieromonahul Firmilian Ciobanu, arhimandritul Sofian Boghiu, Gheorghe Trăşculescu şi Gheorghe Zidaru.
Biserica mănăstirii Agapia a fost grav afectată de cutremurul din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, şi de cele din 30 august 1986 (7,1 grade pe scara Richter) şi 30 mai 1990 (7,0 grade pe scara Richter), prezentând numeroase crăpături în ziduri, exfolieri ale picturilor etc., fiind supusă unor ample lucrări de consolidare, reparare şi restaurare (inclusiv a picturilor murale) în perioada 1995-2008.
Mănăstirea Agapia este un vestit centru de încondeiere a ouălor şi de confecţionare a covoarelor manuale, precum şi posesoarea unei valoroase biblioteci, cu peste 15 mii volume, şi a unui muzeu de artă religioasă (inaugurat în 1930 şi reorganizat în 1961) în care sunt expuse icoane vechi, o evanghelie din 1754, un crucifix sculptat în lemn de chiparos, obiecte vechi de cult (în filigran), broderii de matase şi fir de aur, ţesături de artă, covoare, scrisori şi schiţe aparţinând marelui pictor Nicolae Grigorescu etc.
În cadrul mănăstirii funcţionează Seminarul Teologic Liceal “Sfânta Cuvioasa Parascheva”, pentru maici şi tinere laice.
La mănăstirea Agapia au poposit, de-a lungul anilor, mai ales în lunile de vară, nenumăraţi scriitori şi oameni de cultură, atraşi atât de peisajul încântător, cât şi de viaţa duhovnicească din acest aşezământ, care le oferea condiţii optime de odihnă, de meditaţie şi de creaţie. Printre aceştia se numără Alexandru Vlahuţă (care avea o soră calugărită la această mănăstire), George Coşbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, George Topârceanu, Duiliu Zamfirescu, Gala Galaction, Garabet Ibrăileanu, Ionel Teodoreanu, Otilia Cazimir ş.a. Chilia în care a locuit poetul Alexandru Vlahuţă a fost transformata în muzeu memorial în anul 1966.
Mănăstirea Agapia are în subordine Schitul Agapia Veche, situat pe un deal din apropiere, cu o biserică având hramul “Adormirea Maicii Domnului” (construită în 1780 din lemn, refăcută în 1828 şi reconstruită în anii 1990-1992), un paraclis cu hramul “Duminica Tuturor Sfinţilor” (1864) şi o biserică din lemn cu hramul “Sfântul Ioan Boguslavul”, construită în anul 1821 pe locul uneia din anul 1700, declarată monument istoric în anul 2004.
La schitul Agapia Veche nu se consumă carne, iar prezenţa străinilor în incinta sa este interzisă după apusul soarelui.
Întreg ansamblu al mănăstirii Agapia a fost declarat monument istoric în anul 2015.
În apropiere de mănăstirea Agapia, pe drumul care duce către mănăstirea Varatec (situată la 3 km de Agapia) se află rezervaţiile forestiere cunoscute sub numele “Pădurea de Argint” – alcătuită din mesteceni (1,3 ha), şi “Codrii de Aramă”, cu arbori seculari de gorun (Quercus petraea), extinsă pe o suprafaţă de 9,4 ha, izvor de inspiraţie pentru poetul Mihai Eminescu în scrierea poeziei Călin (File de poveste):
“[VIII] De treci codrii de aramã, de departe vezi albind
Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. […]
Iar prin mândrul întuneric al pãdurii de argint
Vezi izvoare zdruncinate peste pietre licurind.“
