CERNA, culme muntoasă → capitolul Munţi (C), Munţii Cernei.
CERNEGURA, culme muntoasă, scundă (852 m altitudine), situată la marginea central-estică a Carpaţilor Orientali, care domină dinspre Sud Vest municipiul Piatra-Neamţ. Alcatuită din roci calcaroase, marne, şisturi argiloase şi gresii care conţin o mare cantitate de fosile din perioada Oligocen (circa 12 milioane de ani în urmă), reprezentate prin peşti, crabi, scoici, insecte, alge ş.a. Culmea Cernegura, acoperită în mare parte cu păduri de foioase în amestec cu conifere, a fost declarată arie protejată la 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000.
CICEU, Culmea Ciceului, culme deluroasă de origine vulcanică, situată în zona Dealurilor Ciceului (subunitate deluroasă a Podişului Someşan), care apare în relief sub forma unui mic masiv vulcanic, de formă alungită pe direcţie Nord Vest – Sud Est, alcătuit din roci magmatice, neovulcanice (dacit şi riolit). Culmea Ciceului este acoperită, predominant, cu păduri de gorun (Quercus petraea), prezintă abrupturi accentuate, marcate uneori de grote, şi este dominată de numeroase vârfuri, între care se remarcă vârfurile Muncelu (650 m altitudine), Ciceu Mic (683 m), Măgura Ciceului (758 m), vârful Pietrii (722 m), Spânzu (779 m – altitudinea maximă a acestei culmi). În zona acestei culmi a fost descoperită (în anul 1978) o peşteră, numită Peştera Ciceului, ale căror galerii, explorate şi cartate de speologii I. Giurgiu şi Tudor Tamaş, însumează o lungime de 272,60 m. Peştera Ciceului este străbătută de un râu subteran şi găzduieşte o colonie de lilieci. Accesul în peşteră se poate face prin intermediul a patru intrări.
CIOCLOVINA, culme muntoasã în partea de Sud Vest a M-ţilor Vâlcan, alcãtuitã din roci granitice şi calcare. Altitudinea: 957 m. Versantele sunt acoperite cu pãduri de fag, iar pe vârf se aflã o poianã cu vegetaţie termofilã: coada iepurelui (Sesleria rigida), pãiuşul de stâncãrie (Festuca xanthina), bârcoacea (Cantoneastes integerrimus), scoruşul (Sorbus graeca, Sorbus dacica – specii sudice) ş.a. La poalele muntelui se aflã schitul Cioclovina, care aparţine de mănãstirea Tismana.
COZLA, culme muntoasă, joasă (679 m altitudine), situată la marginea central-estică a Carpaţilor Orientali, alungită pe direcţie Nord – Sud, care străjuieşte la Nord municipiul Piatra-Neamţ, alcatuită din roci calcaroase, marne, şisturi argiloase şi gresii, bogate în fosile din perioada Oligocen (circa 12 milioane de ani în urmă), reprezentate prin peşti, crabi, scoici, insecte, alge ş.a. Culmea Cozla, acoperită în mare parte cu păduri de foioase în amestec cu conifere, a fost declarată arie protejată la 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României la 12 aprilie 2000. La poalele acestei culmi se află Grădina zoologică din municipiul Piatra-Neamţ.
CULMEA SIRETULUI, zonă deluroasă în partea de Nord Est a Pod. Sucevei (parte componentă a acestuia), alcătuită din numeroase masive înalte (peste 500 m alt.) ce se succed pe direcţie NV–SE, sub forma unei culmi prelungi, în
imediata apropiere a Văii Siretului (pe stânga acesteia). Este o reg. bine individualizată între culoarul Siretului (la V) şi
Câmpia Moldovei (la E), extinsă pe c. 130 km lungime (de la graniţa cu Ucraina în Nord şi până în dreptul municipiului Roman în Sud) şi circa 20 km lăţime maxima (în dreptul oraşului Hârlău). Alcătuită predominant din depozite sarma- ţiene (marne argiloase, gresii, argile, nisipuri ş.a.), această zonă deluroasă se prezintă sub forma unei alternanţe de masive (bine împădurite) cu şei largi (intens populate), cum sunt: Dealul Bour, Şaua Lozna, Dealul Hăpăi, Şaua Bucecea, Dealurile Vorona, Şaua Vorona, Dealu Mare, Şaua Ruginoasa, Colinele Ruginoasa–Strunga, Şaua Strunga. Alt. max. a acestei regiuni deluroase este de 587 m (în Dealul Tudora). Structura monoclinală a straturilor şi comportarea diferită a rocilor faţă de agenţii modelatori au determinat orientarea şi înclinarea cul milor pe direcţie Nord Vest–Sud Est, precum şi apariţia unor platouri structurale largi, a cuestelor şi a abrupturilor.