Mănăstirea Botoș

Situată în perimetrul satului Botoş din comuna Ciocăneşti, judeţul Suceava, într-o zonă mirifică din Obcina Mestecăniş, la circa 25 km Sud Vest de municipiul Vatra Dornei, acest lăcaş de rugăciune a fost întemeiat ca schit la începutul anilor ’50 ai secolului 20 de către un grup de 37 de călugări care s-au nevoit să-şi găsească un loc ascuns într-un grajd situat, izolat, pe culmile Obcinei Mestecăniş. Ulterior datei de 28 octombrie 1959, când s-au aplicat prevederile Decretului nr. 410 al Consiliului de Stat, care prevedea desfiinţarea mai multor schituri şi mănăstiri din România, autorităţile comuniste au descoperit acest schit improvizat unde se rugau zi şi noapte cei 37 de călugări, i-au arestat pe aceştia şi le-au desfiinţat schitul. La sfârşitul secolului 20, lăcaşul spiritual a fost reînfiinţat ca mănăstire de călugări, pe un teren de 5 ha donat de către Petru T. Ciocan, împreună cu fiii lui, Marioara şi Petrică, prin osârdia arhimandritului Dosofteii Scheul şi cu contribuţia primarului comunei Ciocăneşti, Gheorghe Tomoioagă, împreună cu soţia lui, Irina, şi copiii lor Dimitrie şi Ioana Maria. Primul paraclis al mănăstirii a fost construit în anul 1994, dar a fost mistuit de un incendiu, pe locul lui fiind construit un al doilea paraclis, sfinţit în anul 2001, dar mistuit şi acesta de un incendiu. În perioada 1999-2007, pe locul celor două paraclise distruse de incendiu a fost construită biserica din lemn cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, placată pe pereţii exteriori cu blocuri de piatră. Biserica a fost construită de o echipă de meşteri populari din comuna Pojorata, judeţul Suceava, condusă de Ilie Străjeru din comuna Pojorata. Picturile de pe pereţii interiori au fost executate de către Viorel Costân din Botoşani. Tot în aceeaşi perioadă au fost construite corpul de chilii, bucătăria, trapeza (sala de mese), arhondaricul (clădire destinată găzduirii pelerinilor), clopotniţa şi alte anexe. Biserica mănăstirii Botoş are aspectul bisericilor moldoveneşti, cu acoperiş în pantă accentuată şi streaşină amplă. Biserica nu are turlă. Mănăstirea Botoş este supranumită “Athos-ul românesc”.