Situată în extremitatea de Nord a României, în arealul comunei Moisei din judeţul Maramureş, în cadrul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului din Mitropolia Ardealului, mănăstirea Moisei se află într-un cadru pitoresc de pe valea Izvorului Negru de la poalele munţilor Rodna, la 10 km Sud Vest de oraşul Borşa şi 138 km Est de municipiul Baia Mare. Mănăstirea Moisei adăposteşte o obşte de călugări. Conform tradiţiei, mănăstirea Moisei datează din secolul 14, dar a fost atestată documentar, pentru prima oară, în anul 1599, iar în anul 1637 apare consemnată în documente ca reşedinţă a episcopului Dumitru Pop. Biserica din lemn cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, de dimensiuni reduse, cu turn scurt şi clopotniţă plasată deasupra naosului, păstrează picturi executate în anul 1871 pe un strat de gips, aplicate peste picturile realizate pe pânză în anul 1650, realizate în colorit viu. La 15 august 1672, biserica din lemn, construită în stil maramurşan, a fost sfinţită de Sava Brancović, mitropolitul de atunci al românilor din Transilvania, care a pus în acea perioadă bazele vieţii monahale de la Moisei ca metoc al mănăstirii Putna. Biserica a fost restaurată în anul 2011 şi păstrează un iconostas cu motive baroce şi numeroase decoraţii sculptate în lemn.
Alături de biserica din lemn a fost construită o biserică de zid, în anii 1904-1910 (28 m lungime şi 8 m lăţime), cu hramul “Întâmpinarea Domnului”, în stil neoclasic, renovată şi repictată în frescă, în anii 1982-1985 şi sfinţită în anul 1986. Zidul de incintă al mănăstirii a fost construit în perioada 2008-2011, fiind străjuit de un turn cu o poartă de intrare în acoladă. La începutul secolului 17, episcopul Dumitru Pop a înfiinţat la această mănăstire o şcoală de pictură religioasă care a cultivat o sinteză a stilului post bizantin cu arta Renascentistă a epocii, care a funcţionat până în a doua jumătate a secolului 18. În prezent, aici există un atelier de pictură a icoanelor. Mănăstirea Moisei posedă o colecţie de icoane vechi, în stil bizantin, între care se remarcă icoana Sfântului Nicolae datând din anul 1755, precum şi o Icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, pictată de un călugăr de la o mănăstire de pe Muntele Athos. În perioada 1700-1948 a funcţionat ca mănăstire greco-catolică, iar la 11 iunie 1948 a fost preluată de Biserica Ortodoxă Română.
