Teiuş

Date generale

Oraşul Teiuş se află în jud. Alba, în partea de S a Dealurilor Aiudului, pe dr. Văii Mureşului şi pe râul Geoagiu, la 250 m alt., la 18 km N-NE de municipiul Alba Iulia; 7 393 loc. (1 ian. 2011): 3 639 de sex masc. şi 3 754 fem. Supr.: 44,5 km2, din care 5 km2 în intravilan; densitatea: 1 479 loc./km2. Nod feroviar şi rutier. Expl. de balast. Fabrici de prelucr. a lemnului, de încălţăminte, de zahăr, de făină proteică, de mat. de constr. şi de produse alim. Centru pomicol (meri, peri, pruni, nuci). Ferme de creştere a animalelor.

Istoric

În arealul satului Căpud, pe Dealul Măgura, au fost descoperite urmele unei aşezări fortificate din Epoca bronzului, iar în perimetrul oraşului Teiuş, la un km NV de fabrica de zahăr, pe platoul Cetăţuia, au fost identificate (1938, 1949, 1969) patru necropole datând din epoci diferite: de la sf. Epocii bronzului (sec. 14–12 î. Hr., cultura Noua), din prima Epocă a fierului (Hallstatt, 1200–450/300 î.Hr.), de la sf. Hallstattului (în mormintele de înhumaţie datând din această perioadă s-au găsit oglinzi din bronz, o aplică din bronz de tip scitic, ceramică protodacică ş.a.) şi din sec. 6–8. Localitatea apare menţionată, prima oară, într-un registru al dijmelor papale din anul 1290, cu numele Villa Spinarum, iar apoi în 1293 (cu denumirea de Thyues), 1332 (Sacerdos de Spinis), 1346 (Tyuis), 1603 (Oppidum Teowys), 1820 (Tius) ş.a. Într-un act emis de regele Ungariei, Matia Corvin, în 1464, localit. Thywys din ţinutul Alba este declarat oraş regesc. Ulterior a decăzut, devenind aşezare rurală, iar la 22 iul. 1994 a fost trecut în categoria oraşelor, având în subordine ad-tivă satele Beldiu, Căpud, Coşlariu şi Peţelca.

Monumente

Biserică din sec. 13 (azi biserică reformată), iniţial în stil romanic, cu unele transformări de factură gotică din 1379; bisericile romano-catolice, în stil gotic (una construită în 1442–1446 prin grija voievodului Iancu de Hunedoara şi alta zidită în prima jumătate a sec. 16, terminată în 1560); biserici ortodoxe „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, ctitorie din 1606 a lui Raţ Mihail (curtean al lui Mihai Viteazul), cu picturi murale interioare realizate în 1790–1791 de zugravii Gheorghe şi Simion, şi „Sfântul Nicolae” (1925-1930, reparată în 2005-2006).