Situată în satul Govora din comuna Mihăeşti, judeţul Vâlcea, la poalele dealului Coşu Mare, la circa 6 km Vest de oraşul Băile Govora şi 18 km Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea, mănăstirea Govora adăposteşte o obşte de călugăriţe. Biserica mănăstirii Govora, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost construită în prima jumătate a secolului 15 de către Vlad Dracul, domn al Țării Româneşti în anii 1436-1442 şi 1443-1447. În anul 1440, biserica a fost distrusă de boierul Albu cel Mare, fiind rezidită abia în anii 1492-1496 de către domnul Țării Româneşti, Vlad Călugărul, şi terminată de Radu cel Mare, domn al Țării Româneşti în anii 1495-1508.
Ansamblul monahal a fost în întregime reparat şi reînnoit de Matei Basarab în anii 1640-1645, perioadă în care acesta a instalat la aceastã mănăstire o tiparniţă, dãruitã de mitropolitul Petru Movilă de la Kiev. La această tiparniţă au fost tipărite primele legiuiri în limba românã (Pravila de la Govora, 1640 – cea mai veche culegere de legi din Ţara Românească – şi Îndreptarea legii, 1652), precum şi mai multe cărţi de slujbã în limba slavonă, între care se remarcã Psaltirea din 1637. În perioada 1710-1711, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, a amplificat complet complexul monastic şi a reconstruit biserica din temelii, pe care a împodobit-o, în interior, cu picturi murale în stil brâncovenesc, executate de zugravii Iosif, Hranite, Teodosie şi Ştefan, sub conducerea ieromonahului Paisie, iar la exterior cu un brâu median, în torsadã, cu ferestre prevãzute cu ancadramente din piatrã sculptată şi cu un pridvor deschis, sprijinit pe coloane cilindrice, terminate cu arcade ample. Biserica păstrează un remarcabil iconostas din lemn, sculptat în stil brâncovenesc, cu icoane pictate pe foiţe de aur, de mare valoare artisticã, datând din secolul 18. În 1775 a fost construită trapeza (sala de mese). Fresca de hram a bisericii “Adormirea Maicii Domnului” o reprezintă pe Maica Domnului cu aripi, aceasta fiind singura imagine iconografică de acest fel din România. Pridvorul bisericii este deschis, susţinut de 8 coloane cilindrice din piatră, terminate cu arcade ample, fără ornamentatie, iar bolta pridvorului este pictată. Incinta ansamblului monahal este de formă poligonală, trapezoidală, înconjurată de un zid gros, lung de 60 m pe axa Est-Vest, 67 m pe latura de Vest şi 30 m pe cea de Est. Turnul-clopotniţă, înalt de 15 m, este de formă pătrată, construit din ziduri groase, are patru etaje şi reprezintă, totodată, poarta de intrare în incinta mănăstirii. Turnul a fost zidit şi cu scop defensiv, prezentând spaţii înguste de tragere cu puşca, iar la etajul 4 sunt instalate clopotele. Biserica mănăstirii Govora a fost declarată monument istoric. Ansamblul monahal a fost renovat în perioada 1957-1969 şi consolidat şi reparat în anii 1986-1988 după unele stricăciuni provocate de puternicul cutremur din seara zilei de vineri, 4 martie 1977, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde. Mănăstirea Govora posedă o valoroasă colecţie de artă medievală şi etnografică.
