VASLUI, râu, în regiunea de Est a României, afluent pe partea stângă a râului Bârlad, pe teritoriul municipiului Vaslui; lungimea: 66 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 622 km2. Izvorăşte din zona de Nord a Podişului Vaslui (arealul de Nord Est al Podişului Central Moldovenesc), de pe pantele de Sud ale Dealului Repedea, de la 340 m altitudine, din perimetrul comunei Schitu Duca, judeţul Iaşi, şi are o direcţie predominantă de curgere Nord-Sud, drenând partea de Est a Podişului Central Moldovenesc. Are un bazin asimetric (mai dezvoltat pe dreapta), pantele cursului său înregistrând valori accentuate în zona superioară (4–8‰) şi foarte reduse (0,3‰) la vărsare. În timpul verilor secetoase râul Vaslui are tendinţa de secare, iar la viiturile provocate de ploile torenţiale provoacă inundaţii. Pentru regularizarea debitelor sale a fost construit, pe cursul mijlociu, lacul de acumulare Soleşti (suprafaţa: 420 ha; volumul: 15 milioane m3). Râul Vaslui mai este cunoscut şi sub numele de Vaslueţ. Afluenţi principali: Rediu, Lunca, Valea Fereştilor (pe dreapta).
VASLUEŢ, numele cu care mai este cunoscut râul Vaslui.
VÂLSAN, râu, afluent pe partea stângă a râului Argeş, pe teritoriul comunei Merişani, judeţul Argeş; lungimea: 76 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 347 km2. Izvorăşte de pe versantul de Sud al M-ţilor Făgăraş, de sub vârful Moldoveanu, de la 2 310 m altitudine, curge predominant pe direcţie Nord-Sud, drenând mai întâi versantul de Sud al M-ţilor Făgăraş şi apoi cel al M-ţilor Ghiţu, pe o pantă accentuată şi o vale foarte îngustă, după care traversează Muscelele şi Dealurile Argeşului unde şi-a creat sectoare de vale înguste care alternează cu bazinete depresionare (Brădetu, Valea lui Maş, Costeşti-Vâlsan ş.a.). Debitul său multianual, în zona de vărsare, este de 22 m3/s. Cursul superior al râului Vâlsan a fost captat într-un mic lac de derivaţie, creat în amonte de confluenţa cu pârâul Dobroneagu, din care apele sunt dirijate printr-un tunel spre lacul de acumulare Vidraru al hidrocentralei de pe râul Argeş. Pe cursul superior al râului Vâlsan a fost construită o hidrocentrală cu o putere instalată de 5 MW, dată în folosinţă în 1969. Afluenţi principali: Dobroneagu, Robaia, Sobana, Topliţa, Buneşti. În cursul superior, între comunele Muşeteşti şi Brăduleţ, judeţul Argeş, pe o lungime de 17 km, valea râului Vâlsan a fost declarată rezervaţie naturală faunistică, deoarece în apele sale trăieşte o specie endemică de peşti (aspretele/Romanichtys valsanicola), descoperită aici în 1957. Reducerea catastrofală a debitului râului ca urmare a lucrărilor hidroenergetice şi fenomenele de poluare au adus această specie în pragul dispariţiei.
VIŞEU, râu în zona de Nord a României, pe teritoriul judeţului Maramureş, afluent pe partea stângă a râului Tisa în arealul satului Valea Vişeului din comuna Bistra, judeţul Maramureş, la graniţa cu Ucraina; lungimea: 80 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 580 km2. Izvorăşte din regiunea de Sud Est a M-ţilor Maramureş, de sub vârful Cornu Nedeii, de la 1 693 m alitudine., din apropiere de pasul Prislop, curge mai întâi pe direcţie Est-Vest, având în zona montană căderi mari de pantă (20–50‰), trece prin staţiunea climaterică Borşa, după care pătrunde în Depresiunea Maramureş, unde îşi croieşte o vale largă şi îşi schimbă direcţia de curgere (în aval de comuna Mosei) către Nord Vest. Panta medie generală de curgere este de 16,9‰, iar debitul mediu multianual în zona de vărsare este de 32,1 m3/s. În cursul superior, de la izvor şi până la oraşul Borşa, râul Vişeu poartă numele de Vişeuţ sau Borşa. Afluenţi principali: Ţâşla, Vaser, Ruscova, Frumuşana (pe dreapta), Repedea, Pietrosu, Izvoru Negru ş.a. (pe stânga).
VIŞEUŢ, denumirea râului Vişeu în cursul superior.
VRUTOS, denumirea medievală a râului Prut, menţionată de către Împăratul bizantin Constantin VII Porfirogenetul (913-959) în scrierile sale.