Mănăstirea Rarău

Situatã într-o micã poianã din masivul Rarãu, la circa 1 400 m altitudine, la 11,5 km de satul Chiril din comuna Crucea, judeţul Suceava, la 53 km Sud-Est de municipiul Vatra Dornei, mãnãstirea Rarãu adãposteşte 12 cãlugãri, pãstoriţi de stareţul Veniamin Baican, care duc o viaţã de obşte. Potrivit tradiţiei, spre sfârşitul secolului 15, cuviosul Sisoe a întemeiat  o sihãstrie în aceastã zonã din masivul Rarãu care în acel timp purta numele de munţii Dodu (cunsocuţi mai târziu şi cu denumirea de munţii Todirescu). În a doua jumãtate a lunii septembrie a anului 1538, Petru Rareş, trãdat de boieri şi de înaltul cler şi alungat de pe scaunul domnesc al Moldovei, s-a refugiat în cetatea Ciceu (ajungând aici la 27 septembrie 1538) în vreme ce soţia sa, Elena, împreunã cu copiii s-au ascuns la sihãstria Dodu din munţii cu acelaşi nume (azi munţii Rarãu) fiind ocrotiţi de cãlugãri. Drept mulţumire, Petru Rareş a promis acestora cã va construi o nouã bisericã pe locul celei vechi care data de la sfârşitul secolului 15. Documentele medievale consemneazã cã în 1541 (primul an al celei de-a doua domnii – 1541-1546) Petru Rareş a ctitorit biserica “Sfântul Ioan Boguslavul” din masivul Rarãu care pe atunci era cunoscut cu numele de Todirescu) ca lãcaş de rugãciune pentru cãlugãrii sihãstriei. Ulterior, localnicii din aceastã zonã au înlocuit denumirea masivului Todirescu cu cea de Rarãu (Rarãu fiind un derivat a numelui Rareş), iar stâncilor singuratice aflate în apropiere li s-au atribuit denumirea de Pietrele Doamnei. Dupã instaurarea ocupaţiei habsburgice în Bucovina, în 1775, mãnãstirea Rarãu a fost desfiinţatã de autoritãţile de la Viena în anul 1786, fiind reînfiinţatã abia în anul 1918 o datã cu prãbuşirea Imperiului Habsburgic. În 1959, mãnãstirea Rarãru a fost trecutã în categoria schiturilor (fiind, astfel, salvatã de la valul desfiinţãrilor de mãnãstiri întreprins de regimul comunist la sfârşitul anului 1959), redevenind mãnãstire în anul 1990 dupã înlãturarea regimului comunist de la putere la sfârşitul lunii decembrie 1989. Vechea bisericã a mãnãstirii Rarãu, ctitoritã de domnul Petru Rareş, nu are turle, se prezintã ca o bisericã-halã, luminatã de câteva ferestre mici, cu o streaşinã largã, iar pereţii exteriori sunt cãptuşiţi cu scândurã. O nouã bisericã a mãnãstirii Rarãu, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost sfinţitã la 17 septemrie 2000. Alãturi de cele douã biserici, mãnãstirea Rarãu mai dispune de 26 de chilii, o casã pentru oaspeţi cu o capacitate de 150 de locuri şi alte clãdiri anexe. La aceastã mãnãstire, în biserica veche,  se pãstreazã o icoanã a Maicii Domnului cu Pruncul, fãcãtoare de minuni, şi o icoanã cu chipul Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul, tot fãcãtoare de minuni.