Situată într-o mică poiană din masivul Rarău, la circa 1 400 m altitudine, la 11,5 km de satul Chiril din comuna Crucea, judeţul Suceava, la 53 km Sud-Est de municipiul Vatra Dornei, mănăstirea Rarău adăposteşte o obşte călugări. Potrivit tradiţiei, spre sfârşitul secolului 15, cuviosul Sisoe a întemeiat o sihăstrie în această zonă din masivul Rarău (care în acel timp muntele se numea Dodu – cunoscuţi mai târziu şi cu denumirea de munţii Todirescu). În a doua jumătate a lunii septembrie a anului 1538, Petru Rareş, domn al Moldovei în perioada 1527-1538, trădat de boieri şi de înaltul cler şi alungat de pe scaunul domnesc al Moldovei, s-a refugiat în cetatea Ciceu (ajungând aici la 27 septembrie 1538) în vreme ce soţia sa, Elena, împreună cu copiii, s-au ascuns la sihăstria Dodu din munţii cu acelaşi nume (azi munţii Rarău), fiind ocrotiţi de călugări. Drept mulţumire, Petru Rareş a promis acestora că va construi o nouă biserică pe locul celei vechi, care data de la sfârşitul secolului 15. Documentele medievale consemnează că în anul 1541 (primul an al celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş – 1541-1546), domnitorul a ctitorit biserica “Sfântul Ioan Boguslavul” din masivul Rarău (cunoscut pe atunci sub numele de Todirescu) ca lăcaş de rugăciune pentru călugării sihăstriei. Ulterior, localnicii din această zonă au înlocuit denumirea masivului Todirescu cu cea de Rarău (Rarău fiind un derivat a numelui Rareş), iar stâncilor singuratice aflate în apropiere li s-au atribuit denumirea de Pietrele Doamnei. După instaurarea ocupaţiei habsburgice în Bucovina, în 1775, mănăstirea Rarău a fost desfiinţată de autorităţile imperiale de la Viena în anul 1786, fiind reînfiinţată abia în anul 1918 o dată cu prăbuşirea Imperiului Habsburgic. În 1959, mănăstirea Rarău a fost trecută în categoria schiturilor (fiind, astfel, salvată de la valul desfiinţărilor de mănăstiri şi schituri pus în aplicare de regimul comunist prin Decretul Consiliului de Stat nr. 410 din 28 octombrie 1959), redevenind mănăstire în anul 1990, după înlăturarea regimului comunist la 22 decembrie 1989. Vechea biserică a mănăstirii Rarău, ctitorită de domnul Petru Rareş, nu are turle, se prezintă ca o biserică-hală, luminată de câteva ferestre mici, cu acoperiş terminat cu o streaşină amplă, iar pereţii exteriori sunt căptuşiţi cu scândură. O nouă biserică a mănăstirii Rarău, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost sfinţită la 17 septembrie 2000. Alături de cele două biserici, mănăstirea Rarău mai dispune de o clădire nouă, cu 26 de chilii, Turnul-clopotniţă, lipit de corpul clădirii cu chilii, un arhondaric (clădire destinată găzduirii pelerinilor), cu o capacitate de 150 de locuri şi alte clădiri anexe. La această mănăstire, în biserica veche, se păstrează o Icoană a Maicii Domnului cu Pruncul şi o Icoană a Sfântului Apostol Ioan Evanghelistul, ambele considerate de credincioşii ortodocşi făcătoare de minuni.
