Mănăstirea Măgura Ocnei

Situată în partea central-esticã a României, în arealul oraşului Târgu Ocna din judeţul Bacău, pe culmea Măgura Ocnei, în mijlocul unei păduri de brazi, mănăstirea Măgura Ocnei  adãposteşte 20 de călugăriţe care duc o viaţă de obşte sub stăreţia monahiei Lavrentia Bulancea. Tradiţia locală consideră că sihăstria Mãgura Ocnei ar data din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ipoteză neatestată documentar până în prezent. În lunga sa existenţă, schitul Măgura Ocnei a avut trei biserici construite consecutiv. Prima bisericã, ce a avut hramul “Înălţarea Domnului”, a fost construită din lemn în 1653 şi atestată documentar într-un act din 13 noiembrie 1655, în care se consemna că monahia Solomia, fiica lui Constantin Donose din Dărmăneşti, şi-a dăruit partea sa de moştenire schitului de la Ocna. Mai târziu, schitul apare menţionat într-un hrisov semnat de domnul Constantin Racoviţă-Cehan la 1 ianuarie 1757, prin care acesta înzestra mănăstirea “Sfântul Spiridon” din Iaşi cu moşia sa de la Târgu Ocna. Schitul, care se afla pe această moşie domnească a devenit, astfel, metocul mănăstirii “Sfântul Spiridon” din Iaşi – metoc a cărui bisericã fusese construită din lemn în anul 1742. Cu timpul, biserica din lemn şi construcţiile anexe au căzut în ruinã. În anii 1802-1810, a fost clãdită, din zid, o a doua biserică, prin osârdia câtorva călugări, biserică ce a avut hramul “Buna-Vestire”. În timpul primului război mondial, schitul Măgura Ocnei a devenit post de prim-ajutor pentru răniţi. În 1964, autorităţile comuniste au demolat aşezământul monahal, pe locul căruia a fost construit un complex turistic, cele 40 de măicuţe fiind alungate. Se spune că acest moment nefericit a fost anticipat de faptul că, pe când măicuţele se rugau în biserică în timpul unei slujbe de vecernie, s-a auzit un puternic suspin venit dinspre icoana Maicii Domnului aflată pe catapeteasmă. Abia după un sfert de veac, respectiv în 1990, imediat după prăbuşirea comunismului în România, schitul a fost reînfiinţat prin strădania arhimandritului Epifanie Bulancea. Biserica actuală (cea de-a treia biserică din lungul existenţei sihăstriei), cu hramul “Înãlţarea Domnului”, a fost construită în perioada 1990-1993 şi pictată în anii 1994-1997, după care schitul a fost ridicat la rang de mănăstire. În aceeaşi perioadă, a fost construit  un paraclis şi mai multe clădiri anexe. Resfinţirea complexului monastic a avut loc la 16 septembrie 2001.