Situată în partea central-esticã a României, în arealul oraşului Târgu Ocna din judeţul Bacău, pe culmea Măgura Ocnei, în mijlocul unei păduri de brazi, mănăstirea Măgura Ocnei adăposteşte o obşte de călugăriţe. Conform tradiţiei, sihăstria Măgura Ocnei ar data din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ipoteză neatestată documentar până în prezent. În lunga sa existenţă, schitul Măgura Ocnei a avut trei biserici construite consecutiv. Prima biserică a avut hramul “Înălţarea Domnului”, a fost construită din lemn în 1653 şi este atestată documentar într-un act din 13 noiembrie 1655, în care se consemnează că monahia Solomia, fiica lui Constantin Donose din Dărmăneşti, şi-a dăruit partea sa de moştenire schitului de la Ocna. Mai târziu, schitul apare menţionat într-un hrisov semnat de domnul Constantin Racoviţă-Cehan la 1 ianuarie 1757, prin care acesta înzestra mănăstirea “Sfântul Spiridon” din Iaşi cu moşia sa de la Târgu Ocna. Schitul care se afla pe această moşie domnească a devenit, astfel, metocul mănăstirii “Sfântul Spiridon” din Iaşi – metoc a cărui bisericã fusese construită din lemn în anul 1742. Cu timpul, biserica din lemn şi construcţiile anexe au căzut în ruină. În anii 1802-1810, a fost clădită, din zid, o a doua biserică, prin osârdia câtorva călugări, biserică ce a avut hramul “Buna Vestire”. În timpul primului război mondial, schitul Măgura Ocnei a devenit post de prim-ajutor pentru răniţi. În anul 1964, autorităţile comuniste au demolat aşezământul monahal, pe locul căruia a fost construit un complex turistic, cele 40 de măicuţe fiind alungate. Abia după un sfert de veac, respectiv în 1990, imediat după prăbuşirea comunismului în România la 22 decembrie 1989, schitul a fost reînfiinţat prin strădania arhimandritului Epifanie Bulancea. Biserica actuală (cea de-a treia biserică din lungul existenţei sihăstriei), cu hramul “Înălţarea Domnului”, a fost construită în perioada 1990-1993 şi pictată în anii 1994-1997, după care schitul a fost ridicat la rang de mănăstire. În aceeaşi perioadă, a fost construit un paraclis şi mai multe clădiri anexe. Resfinţirea complexului monastic a avut loc la 16 septembrie 2001.