Podişuri (P)

PADIŞ, podiş carstic în zona centrală a M-ţilor Bihor (Munţii Apuseni) cu alt. între 1 200 şi 1 400 m. Acţiunea apei asupra depozitelor calcaroase (triasice şi jurasice) de aici a dat naştere la forme carstice de suprafaţă (chei, cascade, doline, ponoare) şi de adâncime (avene, peşteri, văi subterane), remarcabile prin frumuseţea lor. Aici se află complexul carstic Padiş-Cetăţile Ponorului, în cadrul căruia se evidentiază Groapa de la Barsa (→), Pesterile Zapodie, Gheţarul Focul Viu ş.a. Important obiectiv turistic, declarat monument al naturii. Cabană.

PODIŞUL CENTRAL MOLDOVENESC, unitate de relief, situată în extremitatea de E a României, reprezentând o subunitate morfologică şi geografică a Pod. Bârladului, cuprinsă între Câmpia Jijiei Inferioare (la N), valea Prutului (la E), aliniamentul văilor Racova–Lohan (la S) şi valea Siretului (la V). Structura geologică complexă, monoclinală, alcătuită predominant din formaţiuni sarmaţiene (marne, argile, gresii, calcare oolitice, intercalaţii de nisip) a generat forme de relief caracteristice, reprezentate prin platouri structurale şi fronturi de cueste. Predominarea formaţiunilor sarmaţiene i-a determinat  pe unii geologi şi geografi să-i atribuie numele de Pod. Sarmatic Moldovenesc. P.C.M. este alcătuit dintr-o culme pr., extinsă pe direcţie V-E, cu înălţimi de 350–450 m, din care se despletesc culmi secundare, scurte, spre N, şi prelungi şi mai largi, către S. Trecerea spre Câmpia Jijiei Inferioare din N se face printr-un abrupt cuestic (Coasta Iaşilor), cu o energie de relief de 200–300 m. În cadrul P.C.M. se întâlnesc dealuri înalte (Tansa 466 m – alt. max. a P.C.M., Cheia Domniţei – 458 m, Dealu Bourului – 455 m, Suhuleţ – 449 m, Movila – 417 m, Repedea – 404 m ş.a.), bine individualizate, şi numeroase platouri structurale mici (Buneşti–Avereşti, Tansa, Ipatele, Boroseşti, Slobozia, Dobrovăţ, Schitu Duca ş.a.), mărginite de versanţi abrupţi care provin din compartimentarea unor plăci întinse de calcare şi gresii sarmatice. Numeroasele văi torenţiale şi alunecările de straturi care se dezvoltă pe cuestele ce flanchează masivele deluroase de aici, reduc necontenit supr. acestora. În lungul văilor care separă culmile deluroase se dezvoltă mici arii depresionare (Negreşti, Huşi, bazinetele Bohotinului şi Moşnei ş.a.). Condiţiile meteorologice din unii ani favorizează accelerarea proceselor de eroziune torenţială şi reactivarea unor alunecări de teren mai vechi (parţial stabilizate), aşa cum s-a întâmplat în anul 1970 când, din cauza precipitaţiilor abundente, au avut loc alunecări de teren pe supr. mari în zona localit. Chipereşti (264 ha), Răducăneni (80 ha) ş.a. Pădurile de gorun şi fag alternează cu pajiştile naturale şi culturile agricole. Local, la alt. mici, se întâlnesc şi exemplare de stejar pufos şi stejar brumăriu. Pomicultură şi viticultură (podgoriile Huşi şi Bohotin).

PODIŞUL SOMEŞAN, unitate geografică în partea de NV a României, situată între Carpaţii Orientali (la N şi NE), Câmpia Transilvaniei (la S şi SE), M-ţii Apuseni (la SV) şi aliniamentul M-ţilor Meseş (din M-ţii Apuseni), continuat cu şirul munţilor scufundaţi Prisnel şi Preluca, cunoscut sub numele de „Jugul intracarpatic” (la V şi NV). Include mai multe subunităţi cu caracter deluros, depresionar sau de  podiş: Dealurile Feleacului (cu poziţie periferică spre SE), Clujului, Dejului, Ciceului, Gârboului, Chioarului şi Năsăudului, culmea Breaza, Depr. Almaş-Agrij, Pod. Huedin-Păniceni şi Pod. PurcăreţBoiu Mare. Întreg acest complex colinar şi de podiş, variat ca relief şi structuri geologice (alcătuit din gresii, argile vărgate, calcare, marne ş.a., care stau discordant peste un fundament hercinic cutat), este bine populat. În cadrul zonelor colinare predomină relieful structural şi petrografic, din care se detaşează aliniamente de cueste şi suprafeţe structurale, chei, doline, alunecări de teren etc. Clima este temperat-continentală, cu influenţe ale maselor de aer vestice, cu temp. medii anuale de 6–8°C şi precipitaţii însumând 700–800 mm anual. P.S. prezintă un aspect puternic umanizat al peisajului, cu livezi întinse şi culturi agricole ce alternează uneori cu resturi de păduri. În arealul P.S. se găsesc zăcăminte de cărbune brun (la Tămaşa, Cristolţel, Surduc ş.a.), sare (Ocna Dejului), ape minerale etc. P.S. apare în unele lucrări de specialitate (România. Natură – Om – Economie, de Victor Tufescu, Editura Ştiinţifică, 1974) şi cu denumirea de Platforma Someşană. Conform autorului acestei lucrări, Platforma Someşană se subdivide în două: Platforma (sau Podişul) sud-Someşană, cuprinsă între Valea Someşului (la N), Valea Someşului Mic (la E), Depr. Huedin şi Culoarul Căpuşului (la S) şi aliniamentul M-ţilor Meseş–Culmea Prisnel (la V) şi Platforma (sau Podişul) nord-Someşană, mai fragmentată şi mai complexă, extinsă la N de Valea Someşului şi a afl. său Someşu Mare, până la masivul cristalin Preluca şi marginea M-ţilor Gutâi-Ţibleş. Platforma sud-Someşană include dealurile Gârboului, Dejului, Clujului, Feleacului, Pod. Huedin-Păniceni, Pod. Purcăreţ-Boiu Mare, Depr. Almaş-Agrij, iar Platforma nord-Someşană cuprinde dealurile Ciceului, Chioarului şi Năsăudului, culmea Breaza şi Depr. Lăpuş. Lucrările de specialitate mai recente (Geografia României, vol. IV, Editura Academiei, 1992) consideră că Platforma Someşană este formată dintr-o latură internă, reprezentată prin Pod. Someşan propriu-zis, ce aparţine de Depr. Transilvaniei, şi o latură externă, situată la V de aliniamentul M-ţilor Meseş–culmile Prisnel şi Preluca, inclusă de majoritatea autorilor în categoria Dealurilor de Vest (respectiv Dealurile Silvano-Someşene).