PADIŞ, podiş carstic în zona centrală a M-ţilor Bihor (Munţii Apuseni) cu altitudini între 1 200 şi 1 400 m. Acţiunea apei asupra depozitelor calcaroase (triasice şi jurasice) de aici a dat naştere la forme carstice de suprafaţă (chei, cascade, doline, ponoare) şi de adâncime (avene, peşteri, văi subterane), remarcabile prin frumuseţea lor. Aici se află complexul carstic Padiş-Cetăţile Ponorului, în cadrul căruia se evidentiază Groapa de la Barsa (→), Peşterile Zapodie, Gheţarul Focul Viu (→) ş.a. Important obiectiv turistic, declarat monument al naturii. Cabană.
PLAIUL MEHEDINŢILOR → Mehedinţi, Podişul ~, Capitolul Unităţi de relief/Podişuri, litera M.
PLATFORMA GETICĂ → Piemontul Getic, Capitolul Unităţi de relief/Piemonturi, litera P.
PLATFORMA SOMEŞANĂ → Podişul Someşan, Capitolul Unităţi de relief/Podişuri, lietra P.
PODIŞUL CENTRAL MOLDOVENESC, unitate de relief, situată în extremitatea de Est a României, reprezentând o subunitate morfologică şi geografică a Podişului Bârladului, cuprinsă între Câmpia Jijiei Inferioare (la Nord), valea râului Prut (la Est), aliniamentul văilor Racova–Lohan (la Sud) şi valea râului Siret (la Vest). Structura geologică complexă, monoclinală, alcătuită predominant din formaţiuni sarmaţiene (marne, argile, gresii, calcare oolitice, intercalaţii de nisip) a generat forme de relief caracteristice, reprezentate prin platouri structurale şi fronturi de cueste. Predominarea formaţiunilor sarmaţiene i-a determinat pe unii geologi şi geografi să-i atribuie numele de Podişul Sarmatic Moldovenesc. Podişul Central Moldovenesc este alcătuit dintr-o culme principală, extinsă pe direcţie Vest-Est, cu înălţimi de 350–450 m, din care se despletesc culmi secundare, scurte, spre Nord, şi prelungi şi mai largi, către Sud. Trecerea spre Câmpia Jijiei Inferioare din Nord se face printr-un abrupt cuestic (Coasta Iaşilor), cu o energie de relief de 200–300 m. În cadrul Podişul Central Moldovenesc se întâlnesc dealuri înalte (Tansa 466 m – altitudinea maximă a Podişul Central Moldovenesc, Cheia Domniţei – 458 m, Dealu Bourului – 455 m, Suhuleţ – 449 m, Movila – 417 m, Repedea – 404 m ş.a.), bine individualizate, şi numeroase platouri structurale mici (Buneşti–Avereşti, Tansa, Ipatele, Boroseşti, Slobozia, Dobrovăţ, Schitu Duca ş.a.), mărginite de versante abrupte care provin din compartimentarea unor plăci întinse de calcare şi gresii sarmatice. Numeroasele văi torenţiale şi alunecările de straturi care se dezvoltă pe cuestele care flanchează masivele deluroase de aici, reduc necontenit suprafaţa acestora. În lungul văilor care separă culmile deluroase se dezvoltă mici arii depresionare (Negreşti, Huşi, bazinetele Bohotinului şi Moşnei ş.a.). Condiţiile meteorologice din unii ani favorizează accelerarea proceselor de eroziune torenţială şi reactivarea unor alunecări de teren mai vechi (parţial stabilizate), aşa cum s-a întâmplat în anul 1970 când, din cauza precipitaţiilor abundente, au avut loc alunecări de teren pe suprafeţe mari în zona localităţilor Chipereşti (264 ha), Răducăneni (80 ha) ş.a. Pădurile de gorun şi fag alternează cu pajiştile naturale şi culturile agricole. Local, la altitudini mici, se întâlnesc şi exemplare de stejar pufos şi stejar brumăriu. Pomicultură şi viticultură (podgoriile Huşi şi Bohotin).
PODIŞUL GETIC → Piemontul Getic, Capitolul Piemonturi, litera P.
PODIŞUL SOMEŞAN, unitate geografică în partea de Nord Vest a României, situată între Carpaţii Orientali (la Nord şi Nord Est), Câmpia Transilvaniei (la Sud şi Sud Est), M-ţii Apuseni (la Sud Vest) şi aliniamentul M-ţilor Meseş (din M-ţii Apuseni), continuat cu şirul munţilor scufundaţi Prisnel şi Preluca, cunoscut sub numele de „Jugul intracarpatic” (la Vest şi Nord Vest). Podişul Someşan include mai multe subunităţi cu caracter deluros, depresionar sau de podiş: Dealurile Feleacului (cu poziţie periferică spre Sud Est), Dealurile Clujului, Dejului, Ciceului, Gârboului, Chioarului şi Dealurile Năsăudului, culmea Breaza, Depresiunea Almaş-Agrij, Podişul Huedin-Păniceni şi Podişul Purcăreţ-Boiu Mare. Întreg acest complex colinar şi de podiş, variat ca relief şi structuri geologice (alcătuit din gresii, argile vărgate, calcare, marne ş.a., care stau discordant peste un fundament hercinic cutat), este bine populat. În cadrul zonelor colinare predomină relieful structural şi petrografic, din care se detaşează aliniamente de cueste şi suprafeţe structurale, chei, doline, alunecări de teren etc. Clima este temperat-continentală, cu influenţe ale maselor de aer vestice, cu temperaturi medii anuale de 6°–8°C şi precipitaţii însumând 700–800 mm anual. Podişul Someşan prezintă un aspect puternic umanizat al peisajului, cu livezi întinse şi culturi agricole care alternează uneori cu resturi de păduri. În arealul Podişului Someşan se găsesc zăcăminte de cărbune brun (la Tămaşa, Cristolţel, Surduc ş.a.), sare (Ocna Dejului), ape minerale etc. Podişul Someşan apare în unele lucrări de specialitate (România. Natură – Om – Economie, de Victor Tufescu, Editura Ştiinţifică, 1974) şi cu denumirea de Platforma Someşană. Conform autorului acestei lucrări, Platforma Someşană se subdivide în două: Platforma (sau Podişul) sud-Someşană, cuprinsă între valea râului Someş (la Nord), valea râului Someşu Mic (la Est), Depresiunea Huedin şi Culoarul Căpuşului (la Sud) şi aliniamentul M-ţilor Meseş–Culmea Prisnel (la Vest) şi Platforma (sau Podişul) nord-Someşană, mai fragmentată şi mai complexă, extinsă la Nord de valea râului Someş şi a afluentului său Someşu Mare, până la masivul cristalin Preluca şi marginea M-ţilor Gutâi-Ţibleş. Platforma sud-Someşană include Dealurile Gârboului, Dealurile Dejului, Dealurile Clujului, Dealurile Feleacului, Podişul Huedin-Păniceni, Podişul Purcăreţ-Boiu Mare, Depresiunea Almaş-Agrij, iar Platforma nord-Someşană cuprinde Dealurile Ciceului, Dealurile Chioarului şi Dealurile Năsăudului, culmea Breaza şi Depresiunea Lăpuş. Lucrările de specialitate mai recente (Geografia României, vol. IV, Editura Academiei, 1992) consideră că Platforma Someşană este formată dintr-o latură internă, reprezentată prin Podişul Someşan propriu-zis, care aparţine de Depresiunea Transilvaniei, şi o latură externă, situată la Vest de aliniamentul M-ţilor Meseş–culmile Prisnel şi Preluca, inclusă de majoritatea autorilor în categoria Dealurilor de Vest (respectiv Dealurile Silvano-Someşene).