VAD-BOROD, depresiune intramontană, tectono-erozivă, în partea de Nord a Carpaţilor Occidentali, situată în lungul văii râului Crişu Repede, în aval de comuna Vadu Crişului, între M-ţii Plopiş (la Nord) şi M-ţii Pădurea Craiului (la Sud). Sub aspect morfostructural, Depresiunea Vad-Borod are caracter de graben, prezentându-se ca un golf al Câmpiei de Vest şi al Dealurilor Vestice (încadrându-se în tipul de „depresiuni golf”) cu o asociere de dealuri, terase şi lunci. Relieful este format dintr-o treaptă marginală mai înaltă (300–450 m altitudine), intens fragmentată, cu aspect colinar, şi dintr-o treaptă mai coborâtă (200–300 m altitudine), cu înfăţişarea unei câmpii aluviale etajate, formată din luncile şi terasele Crişului Repede. Spre Vest, depresiunea se lărgeşte, extinzându-se între Dealurile Oradei (la Nord) şi Dealurile Pădurii Craiului (la Sud) până în apropiere de municipiul Oradea, fapt care a determinat pe unii geografi să-i atribuie şi numele de Depresiunea Oradea-Vad-Borod. Vegetaţia este reprezentată prin păşuni şi fâneţe naturale în zonele mai joase şi prin pâlcuri de păduri de stejar şi fag.
VAŢA, Bazinetul depresionar ~ → Brad, Depresiunea ~.
VIZANTEA-VIDRA, depresiune situată în partea de Nord a Subcarpaţilor Vrancei, pe cursul mijlociu al râului Putna, străjuită de Dealul Momâia (Nord-Nord Est), Măgura Odobeştilor (Sud Est) şi dealurile Răiuţ (Sud) şi Răchitaşu Mare (Vest-Nord Vest). Relief de luncă, de terase joase şi de coline rotunjite. În arealul depresiunii se distinge o importantă „piaţă” de adunare a apelor, în care râul Putna primeşte mai mulţi afluenţi (Vizăuţ, Vidra, Tichiriş, Valea Rea).
VRANCEA, Depresiunea Vrancei, depresiune de origine tectono-erozivă, situată între povârnişurile de Est ale M-ţilor Vrancei (la Vest) şi lanţul dealurilor subcarpatice Răchitaşu Mare, Răiuţ, Răchitaşu Mic, Reghiu, Gârbova, Dealu Roşu ş.a. (la Est) şi între văile râurilor Şuşiţa (la Nord) şi Zăbala (la Sud). Între aceste limite, Depresiunea Vrancea se desfăşoară sub forma unui uluc de circa 30 km lungime de la Nord la Sud, şi de circa 12–14 km lăţime în partea centrală. Suprafaţa: circa 320 km2. Relief variat, alcătuit din lunci, terase de acumulare, deformate tectonic, şi din culmi deluroase prelungi, nu prea înalte (500–700 m altitudine), fragmentate de văi adânci (Şuşiţa, Soveja, Putna, Coza, Năruja, Zăbala ş.a.). Versantele, în mare parte despădurite, sunt afectate de intense procese erozionale de pantă şi de alunecări de teren. Climă răcoroasă (7°C media termică anuală) cu frecvente inversii de temperatură şi precipitaţii moderate (700–800 mm anual). Vegetaţia naturală este reprezentată prin păşuni şi fâneţe, tufărişuri şi pâlcuri de păduri de stejar. Depresiunea Vrancea este un ţinut de străveche populare în care locuitorii sunt ocupaţi în principal cu exploatarea şi prelucrarea lemnului, pomicultura, creşterea animalelor (în special ovine şi bovine) şi în care se păstrează nealterat un bogat fond etnografic şi folcloric. Depresiunea Vrancea este compartimentată de râuri în trei sectoare: unul nordic, cu o lăţime de circa 6 km, între râurile Şuşiţa (Nord) şi Putna (Sud), în cadrul căruia se individualizează depresiunile Soveja şi Vizantea–Livezi; unul central, lat de 12–14 km, între văile râurilor Putna (Nord) şi Năruja (Sud), în care predomină suprafeţele plane, uşor înclinate, şi în cadrul căruia se remarcă Depresiunea Năruja; un sector sudic, cu o lăţime de 7 km, între râurile Năruja (Nord) şi Zăbala (Sud), cu masive deluroase (Tipău, Tojan ş.a.) şi poduri largi de terase etajate, care prin asociere formează Depresiunea Nereju, bine conturată. În multe locuri din Depresiunea Vrancea apele de şiroire au spălat pământul (în special Dealu Tojan) înlăturând stratul de sol şi rămânând povârnişuri golaşe, iar în alte locuri (Tulnici pe malul drept al râului Putna, Rebegari pe râul Năruja), pe o formaţiune specifică, numită brecia sării, apele torenţiale au acţionat intens asupra povârnişurilor creând un aspect dinţat, labirintic şi lipsit de vegetaţie, cunoscut în literatura geografică sub numele de bad-lands (pământuri rele) sau „răni ale pământului” cum le numea Ion Ionescu de la Brad în secolul 19. În ţinutul Vrancei se află epicentrul celei mai importante zone seismice din judeţul Vrancea şi din România, în comuna Vrâncioaia fiind instalată o staţie seismică (→ judeţul Vrancea). Depresiunea mai este cunoscută şi sub numele de Ţara Vrancei.