Acest lãcaş monahal se aflã în arealul satului Ploscuţeni din comuna cu acelaşi nume, judeţul Vrancea, şi adãposteşte o obşte de cãlugãriţe. Lãcaşul de închinãciune dateazã din a doua jumãtate a secolului 15 când funcţiona ca schit de cãlugãri cu o bisericã din lemn ctitoritã în anul 1474 de hatmanul Şendrea, cumnatul domnului Moldovei, Ştefan cel Mare. În anul 1748, hatmanul Sandu Şendrea a construit o nouã bisericã din lemn de stejar pe locul celei vechi care se ruinase. În 1836, aceastã a doua bisericã se afla în stare avansatã de degradare, în 1876 ajunsese dejà în ruinã, iar cãlugãrii pãrãsiserã schitul. În perioada 1882-1891, Petrache Şendrea din Nicoreşti a construit pe propria-i cheltuialã o bisericã de zid cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” pe locul bisericii din lemn care data din anul 1748, fãrã ca aceastã bisericã sã fie pictatã. În anul 1903, în jurul bisericii s-a întemeiat o mănăstire de cãlugãri, iar în anul 1955 aceasta a fost transformatã în mãnãstire de cãlugãriţe. Biserica mãnãstirii Sihastru, cu hramul “Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, dominatã de o turlã octogonalã, luminatã de patru ferestre înguste, are un pridvor închis şi pictat. Afectatã de cutremurul din nopatea de 9 spre 10 noiembrie 1940, care a avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter, şi de cel din seara zilei de vineri 4 martie 1977, ora 21 şi 22 de minute, care a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat 90 de secunde, biserica a fost consolidatã, reparatã şi pictatã în stil neobizantin în anii 1980-1985 (picturile murale interioare au fost executate de Grigore Popescu). Chiliile au fost restaurate în anul 1990, iar clopotniţa a fost construitã în 1972. Mănăstirea Sihastru posedã o colecţie muzealã cu obiecte de cult, cãrţi vechi bisericeşti, icoane ş.a.