Mănăstirea Valea Neagră

Situatã în arealul satului cu acelaşi nume din comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea, pe un platou strãjuit de fagi multiseculari, la 65 km Nord-Vest de municipiul Focşani, mănăstirea Valea Neagrã adãposteşte 7 cãlugãriţe care duc o viaţã de obşte sub stãreţia mãicuţei Simfora Marcu. Iniţial a fost un schit de cãlugãri, numit schitul Vrancea, întemeiat la mijlocul secolului 18 de cãtre preotul Maftei din satul Spineşti şi amplasatã în Poiana Podurile care dominã râul Nãruja în zona de confluenţã cu pârâul Valea Neagrã. La început, viaţa monahalã a schitului a fost organizatã de câţiva cãlugãri veniţi de la schitul Poiana Mãrului care au adus cu ei o icoanã Fãcãtoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, ferecatã în argint în secolul 19. Schitul, care apare menţionat documentar, prima oarã la 29 aprilie 1757 şi apoi în 1790, a fost trecut în categoria mãnãstirilor, cu o obşte de cãlugãriţe, în anul 1952. Biserica mănăstirii, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, declaratã monument istoric şi de arhitecturã în anul 2010, a fost construitã în anii 1755-1757 din bârne de lemn pe un soclu din piatrã cioplitã. Biserica nu are turle, iar acoperişul din şindrilã se terminã cu o streaşinã amplã, asemãnãtoare cu cea a bisericilor din nordul Bucovinei. Accesul în bisericã se face prin intermediul unui exonartex (pridvor) închis, construit mai târziu, tot din lemn, luminat de patru ferestre. Pereţii interiori ai bisericii nu sunt acoperiţi cu picturi, ci doar împodobiţi cu icoane, iar pereţii exteriori ai bisericii au fost cãptuşiţi în 1905 cu scânduri. Catapeteasma este construitã din lemn de tei, poleitã cu bronz şi pictatã de un autor necunoscut, iar pardoseala este din lemn de brad. Ansamblul monahal mai cuprinde Paraclisul cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt”, casa stãreţiei, trei chilii acoperite cu şindrilã, care au aspectul caselor ţãrãneşti, o casã din lemn, nouã, destinatã pelerinilor şi în care se aflã bucãtãria şi trapeza (sala de mese), Turnul-clopotniţã şi câteva anexe gospodãreşti. Turnul-clopotniţã, declarat monument istoric şi de arhitecturã în anul 2010, este construit din lemn, cu trei niveluri, având la bazã un soclu înalt din cãrãmidã prevãzut cu o poartã în arcadã prin care se intrã în incinta mãnãstirii. Primul nivel al Turnului-clopotniţã (mai mare) şi al doilea (mai mic) sunt de formã pãtratã, luminate de mai multe ferestre prevãzute cu obloane, iar ultimul nivel (al treilea), de formã octogonalã, luminat de patru ferestre mai mici, are un acoperiş octogonal terminat într-un vârf ascuţit. Primul şi al doilea nivel al clopotniţei, prezintã streaşini largi, acoperite cu şindrilã. La 28 octombrie 1959, mănăstirea Valea Neagrã a fost desfiinţatã de autoritãţile comuniste, cãlugãriţele alungate, rãmânând doar biserica de mir, iar chiliile, arhondaricul şi anexele gospodãreşti au cunoscut ulterior o stare permanentã de degradare. Mănăstirea a fost reactivatã în anul 1968 prin efortul monahiei Petronia Ciornea care a fost stareţã a acestei mănăstiri pânã în anul 1993.