Situată în arealul satului cu acelaşi nume din comuna Nistoreşti, judeţul Vrancea, pe un platou străjuit de fagi multiseculari, la 65 km Nord-Vest de municipiul Focşani, mănăstirea Valea Neagră adăposteşte o obşte de călugăriţe. Iniţial a fost un schit de călugări, numit schitul Vrancea, întemeiat la mijlocul secolului 18 de către preotul Maftei din satul Spineşti, şi amplasată în Poiana Podurile care domină râul Năruja în zona de confluenţă cu pârâul Valea Neagră. La început, viaţa monahală a schitului a fost organizată de câţiva călugări veniţi de la schitul Poiana Mărului, care au adus cu ei o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe, ferecată în argint în secolul 19. Schitul, care apare menţionat documentar, prima oară la 29 aprilie 1757 şi apoi în 1790, a fost trecut în categoria mănăstirilor, cu o obşte de călugăriţe, în anul 1952. Biserica mănăstirii, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, declarată monument istoric şi de arhitectură în anul 2010, a fost construită în anii 1755-1757 din bârne de lemn pe un soclu din piatră cioplită. Biserica nu are turle, iar acoperişul din şindrilă se termină cu o streaşină amplă, asemănătoare cu cea a bisericilor din nordul Bucovinei. Accesul în biserică se face prin intermediul unui exonartex (pronaos), construit mai târziu, tot din lemn, luminat de patru ferestre. Pereţii interiori ai bisericii nu sunt acoperiţi cu picturi, ci doar împodobiţi cu icoane, iar pereţii exteriori ai bisericii au fost căptuşiţi, în anul 1905, cu scânduri. Catapeteasma este construită din lemn de tei, poleită cu bronz şi pictată de un autor necunoscut, iar pardoseala este din lemn de brad. Ansamblul monahal mai cuprinde Paraclisul cu hramul “Pogorârea Duhului Sfânt”, casa stãreţiei, trei chilii acoperite cu şindrilã, care au aspectul caselor ţãrãneşti, o casã din lemn, nouă, destinată găzduirii pelerinilor şi în care se aflã bucãtãria şi trapeza (sala de mese), Turnul-clopotniţă şi câteva anexe gospodãreşti. Turnul-clopotniţă, declarat monument istoric şi de arhitecturã în anul 2010, este construit din lemn, cu trei niveluri, având la bază un soclu înalt din cărămidă prevăzut cu o poartă în arcadă prin care se intrã în incinta mănăstirii. Primul nivel al Turnului-clopotniţă (mai mare) şi al doilea (mai mic) sunt de formă pătrată, luminate de mai multe ferestre prevăzute cu obloane, iar ultimul nivel (al treilea), de formă octogonală, luminat de patru ferestre mai mici, are un acoperiş octogonal terminat într-un vârf ascuţit. Primul şi al doilea nivel al clopotniţei, prezintă streaşini largi, acoperite cu şindrilã. La 28 octombrie 1959, mănăstirea Valea Neagră a fost desfiinţatã de autorităţile comuniste, călugăriţele alungate, rămânând doar biserica de mir, iar chiliile, arhondaricul şi anexele gospodăreşti au cunoscut ulterior o stare permanentă de degradare. Mănăstirea a fost reactivată în anul 1968 prin efortul monahiei Petronia Ciornea care a fost stareţă a acestei mănăstiri până în anul 1993.