Insule (I)

INSULA BANULUI sau OSTROVU BANULUI → Golu, Insula ~.

INSULA CIOBANU sau OSTROVU MOCANU → Ciobanu sau Ostrovu Mocanu.

INSULA MARE A BRĂILEI sau BALTA BRĂILEI, insulã fluvialã, hidroamenajată, de mari dimensiuni, situatã în partea de Sud Est a României, la 6–12 m altitudine, între despletirile apelor fluviului Dunărea din aval de comuna Giurgeni, judeţul Ialomiţa, pânã la unificarea acestora în dreptul comunei Smârdan, judeţul Galaţi, respectiv între Dunărea Veche la Est şi braţul Cremenea la Vest. Pânã în anul 1964, aceastã zonă reprezenta o alternanţă de mlaştini, gârle, lacuri, grinduri (pe alocuri cu stufãriş ori cu pãduri de plop şi salcie), canale navigabile (Filipoiu, Ulmu) şi mici terenuri cultivate agricol. Dupã lucrãrile de îndiguire din perioada 1964–1970 şi de scoatere a terenurilor de sub inundaţii, acest „ostrov”, de 60 km lungime, 20 km lăţime şi circa 710 km2, a devenit o regiune fertilă, propice culturilor de cereale, atribuindu-i-se numele de Insula Mare a Brăilei, deşi nu este o insulã în înţeles geografic. Geografii preferă să păstreze vechea denumire de Balta Brăilei, care o defineşte corespunzãtor cerinţelor noţiunii geografice de baltã. În partea de Vest-Sud Vest a Bãlţii Brăilei, între apele Dunãrii la Vest şi braţul Vâlciu la Est, se individualizează un ostrov alungit pe direcţie Sud-Nord, cunoscut sub numele de Insula Mică a Brăilei, cu o suprafaţă de 5 336 ha. Insula Mică a Brăilei este drenatã de mai multe braţe şi privaluri (Mãnuşoaia, Cremenea, Pasca, Iapa ş.a.), care mărginesc, la rândul lor, alte ostroave mai mici (Vărsătura, Chiciu, Ostrovu Orbului, Iapa). Insula Mică a Brăilei a rămas în regim natural, în arealul sãu existând numeroase lacuri, gârle, braţe părăsite, grinduri fluviale, zăvoaie de plop alb şi negru şi de salcie, precum şi pajişti de luncã, stufãrişuri ş.a. În toatã aceastã zonã insularã existã o faunã diversã, reprezentată prin variate specii de pãsãri migratoare, de pasaj sau sedentare, printre care raţa cârâitoare (Anas querquedula), raţa roşie (Aythya nyroca), lişiţa (Fulica atra), lebãda de iarnã (Cygnus cygnus), cormoranul mic (Phalacrocrax pygmeus), gâsca cenuşie (Anser anser), gâsca sãlbaticã (Anser fabalis), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcul de nopate (Nycticorax nycticorax), egreta micã (Egretta garzetta), corcodelul, barza albã (Ciconia ciconia), cãlifarul alb (Tadorna tadorna), gârliţa (Anser albifrons), corcodelul mare (Podiceps cristatus), precum si de mamifere ca mistreţul (Sus scrofa), pisica sãlbaticã (Felis silvestris), lupul, vidra (Lutra lutra), bizamul (Ondatra zibethicus), nevãstuica (Mustela nivalis), dihorul (Mustela putorius) ş.a.

INSULA MICĂ A BRĂILEI → Insula Mare a Brăilei.

INSULA PĂCUIUL LUI SOARE → Păcuiul lui Soare, Insula ~.

INSULA ŞERPILOR, insulă marină stâncoasă, nelocuită, formată din gresii dure, situată în extremitatea de Vest a apelor Mării Negre, la 45 km Est de Delta Dunării. Suprafaţa: 17 km2. Vegetaţie şi faună sărace; lipsită de izvoare cu apă dulce. În secolul 4 d.Hr. insula apare consemnată de Ptolemeu în scrierile sale cu numele Leucas sau Leuke. În anul 1823, pe această insulă au fost descoperite ruinele unui templu sacru, presupus a fi fost închinat lui Ahile. Totuşi, conform unor documente din Antichitate, se presupune că pe grindul Letea se află tumulul lui Ahile Pelasgul, fiul lui Peleu, regele legendar al Thessaliei şi al zeiţei Thetis, cunoscut în mitologie ca semizeu şi ca erou al poemului epic “Iliada”, de Homer, în care este numit Ahile Peleianul (fiul lui Peleu). Alţi istorici presupun că tumulul lui Ahile s-ar afla pe Insula Şerpilor din Marea Neagră (→ şi grindul Letea). Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a recunoscut, prin decizia nr. 2009 din 3 februarie 2009, jurisdicţia suverană a României pe o suprafaţă de platou continental din partea de Sud a Insulei Şerpilor de 9 700 km2, adică 79,34% din suprafaţa zonei aflată în disputa cu Ucraina, de circa 12 000 km2

INSULELE PRUNDU CU PĂSĂRI → Prundu cu Păsări, Insulele ~.