Depresiuni (H)

HAŢEG, Depresiunea ~, depresiune intramontanã, tectono-erozivã, situatã în zona de contact a Carpaţilor Meridionali cu cei Occidentali, înconjuratã de M-ţii Şureanu (E), Retezat (S), Ţarcu (SV) şi Poiana Ruscãi (V şi NV). Spre N, prin „poarta” de la Subcetate, comunicã larg cu Depr. Hunedoara, pe Valea Streiului, în SE, cu Depr. Petroşani, prin pasul Merişor, iar spre V, cu culoarul Bistra,  prin pasul Poarta de Fier a Transilvaniei. Supr.: c. 380 km2 (35 km lungime pe direcţie E-V şi c. 12 km N-S). Este împãrţitã de dealurile Dumbrava, Ploştina şi Poieni în douã compartimente: Haţeg (în V) şi Pui (în E). Compartimentul de V este format dintr-o câmpie piemontanã (300–550 m alt.), fragmentatã de numeroase râuri (Rechitova, Breazova, Râu Mare, Sibişel, Râu Alb, Râu Bãrbat ş.a.), însoţite de lunci şi terase, care în arealul com. Sântãmãria-Orlea formeazã o adevãratã „piaţã” de adunare a apelor. Compartimentul de E, drenat median de râul Strei, prezintã o zonã piemontanã înaltã, la contactul cu muntele, şi un relief de terase în rest. Climã rãcoroasã (media termicã anualã 6–8°C), cu precipitaţii moderate (700–800 mm/anual), cu frecvente inversii de temp. în anotimpul rece. Vegetaţie naturalã de pajişti, fâneţe şi pâlcuri izolate de pãduri de stejar şi fag. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ; pomiculturã; creşterea animalelor. În SV Depr. Haţeg, la Sarmizegetusa, se aflã ruinele aşezãrii Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. La mijlocul sec. 13, acest teritoriu, cunoscut sub numele Terra Hatzog, s-a aflat în stãpânirea voievodului Litovoi, care, în vara sau toamna anului 1277 sau 1279 (nu se cunoaşte data exactã), a fost ucis aici (în Ţara Haţegului), în luptele purtate cu oastea maghiarã a regelui Ladislau al  IV-lea. Bãrbat, fratele lui Litovoi, a fost luat prizonier şi eliberat apoi în schimbul  unei mari sume de bani, succedând la tron fratelui sãu în condiţiile recunoaşterii suzeranitãţii regelui ungur. Depr. Haţeg mai este cunoscutã în literatura de specialitate şi sub denumirile de Haţeg-Pui şi Ţara Haţegului.

HÃLMAGIU, bazinet depresionar, de origine tectonicã, aparţinând Depr. Brad, situat între M-ţii Codru-Moma (NV), M-ţii Bihor (NE), M-ţii Metaliferi (S) şi M-ţii Zarand (SV), pe cursul superior al Crişului Alb. Supr.: c. 80 km2. Relief de luncã, terase şi dealuri piemontane. Climã rãcoroasã (temp. medie anualã 7– 8°C) şi precipitaţii abundente (950–1 000 mm anual).

HOMOROADE, Depresiunea Homoroadelor, depresiune subcarpaticã de eroziune, situatã în Subcarpaţii Homoroadelor, cuprinsã între râurile Homorodu Mare şi Homorodu Mic, cu relief de lunci, terase, dealuri subcarpatice (Bãdeni 855 m, Dalta 802 m, Ghergheleu 785 m ş.a.) şi largi bazinete de vale (Crãciunel, Ocland, Jimbor, Mercheaşa). Supr.: c. 200 km2. Climã rãcoroasã (temp. medie anualã 7°C) cu precipitaţii moderate (700 mm anual).

HOREZU, depresiune de eroziune în Subcarpaţii Olteniei, mãrginitã de prelungirile M-ţilor Cãpãţânii (la N) şi de Mãgura Slãtioarei (la S-SV), drenatã de râul Luncavãţ. Relief de luncã, de terase şi de dealuri piemontane. Climã rãcoroasã, cu temp. medii anuale de 6°C şi precipitaţii abundente (800–1 000 mm anual).

HUEDIN, depresiune intramontană, tectono-erozivã, situatã în NE M-ţilor Apuseni, între prelungirile M-ţilor Meseş (în N-NV), Gilău (S-SE) şi Vlădeasa (V-SV), în bazinul superior al Crişului Repede. Supr.: c. 160 km2. Relief predominant colinar, cu caracter structural (cueste, supr. structurale), cu alt. de 600–700 m, de terase şi lunci. Climã rãcoroasã (temp. medie anualã 6–8°C) cu precipitaţii moderate (700–800 mm anual). Vegetaţie naturalã de pãduri de foioase (fag, stejar), pãşuni şi fâneţe.

HUNEDOARA, depresiune intramontanã, tectono-erozivã, situatã în partea de V a României, în zona de contact a Carpaţilor Occidentali cu cei Meridionali, între prelungirile M-ţilor Metaliferi (la N), Culoarul Orăştiei (E-NE), M -ţii Şureanu (E-SE), Depr. Haţeg (S) şi M-ţii Poiana Ruscăi (V). Dezvoltatã alungit, pe direcţia S-N, între aliniamentul „poarta” de la Subcetate (prin care comunicã cu Depr. Haţeg) şi Culoarul vãii Mureşului (c. 30 km lungime), Depr. Hunedoara se compune din trei compartimente: Depr. Hunedoara propriu-zis, în V-NV, pe râul Cerna, Depr. Călan, în E, pe râul Strei, separate de Dealurile Silvaşului, şi Depr. Simeria-Deva, în N, pe Valea Mureşului. Supr.: c. 500 km2. Relief de lunci, terase şi dealuri piemontane. Climat moderat (temp. medie anualã 9–10°C), cu precipitaţii bogate (700–800 mm anual). Vegetaţie naturalã de luncã, de pajişti, fâneţe şi pâlcuri de pãduri de cer, în amestec cu gorun. Culturi de cereale, plante tehnice şi de nutreţ, cartofi ş.a. Pomiculturã. Creşterea animalelor. Cunoscutã şi sub numele de Depr. Strei.

HUŞI,  depresiune sculpturală intracolinară, situatã în SE Pod. Central Moldovenesc (respectiv în Pod. Bârladului), la 70–150 m alt., mărginitã de cuestele Pietrăriei (la N), Drăslăvăţului (la S) şi Dealurile Lohanului (la V), cu largã deschidere spre E, unde vine în contact cu lunca Prutului. Depr. Huşi a fost generatã de numeroşi afl. de gradul 2 de pe dr. Prutului (Huşi, Recea, Gura Văii, Şopârleni ş.a., afl. ai Pruteţului). Vatra depresiunii, extinsã pe c. 25 km lungime şi c. 12 km lãţime max., are un relief slab vãlurit, cu câmpuri colinare acumulative prelungi (tãpşane), terase şi lunci. Climã temperat-continentalã, cu temp. medii multianuale în jur de 9,5°C şi precipitaţii reduse (450–500 mm anual). Soluri aluviale, cernoziomice ş.a., propice culturilor agricole. Rama deluroasă de pe latura vesticã a Depr. Huşi este acoperitã cu pãduri de fag în amestec cu stejar, tei şi carpen. Pomiculturã, viticulturã, legumiculturã.