Mănăstirea Vlădiceni

Situată în perimetrul satului Vlădiceni (atestat documentar în anul 1402) din comuna Tomeşti, judeţul Iaşi, la circa 2 km Sud de municipiul Iaşi, la poalele unui deal împădurit, în punctul numit “Poiana Vlădiceni”, mănăstirea Vlădiceni adăposteşte o obşte de călugări. Iniţial, aici a fost întemeiat un schit (în anul 1415) de către mitropolitul Iosif Muşat cu sprijinul domnului Moldovei, Alexandru cel Bun – schit care a încetat să mai existe după mai multe secole. Pe locul vechiului schit a fost înfiinţat un altul, cu biserica  “Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan”, construită în anii 1908-1910 prin osârdia câtorva călugări sub îndrumarea şi cu sprijinul arhimandritului Teodosie Şoriceanu. În anul 1918, atât chiliile şi clădirile anexe, cât şi biserica au fost distruse de explozia unui depozit de muniţii aflat în apropiere – explozie în care şi-au pierdut viaţa arhimandritul Teodosie şi mai multi călugări. În perioada 1923-1928, arhimandritul Epifanie Demetrescu, împreună cu câţiva călugări veniţi de la o mănăstire de pe Muntele Athos au reîntemeiat aşezarea monahală şi au reconstruit biserica, chiliile şi anexele gospodăreşti sub patronajul mitropolitului Pimen Georgescu. Această biserică a fost grav avariată atât de cutremurul din noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1940, cât şi de luptele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Biserica a fost supusă unor ample lucrări de consolidare şi refacere în anii 1957-1959, dar după terminarea acestor lucrări mănăstirea a fost desfiinţată de autorităţile comuniste la 28 octombrie 1959, cele două clădiri în care existau chiliile călugărilor fiind preluate şi folosite de Gospodăria Agricolă de Stat/GAS din satul Tomeşti, iar biserica transformată în depozit de materiale, fapt ce a determinat degradarea ei treptată. Mănăstirea Vlădiceni a fost reactivată în anul 1992 din iniţiativa mitropolitului Moldovei, Daniel Ciobotea, devenit Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române în anul 2007, primul stareţ fiind numit protosinghelul Matei Cucoara care a decedat la 10 iunie 2007 în vârstă de 46 de ani, urmat de un alt stareţ. În anul 1996 a fost construit din cărămidă (în 3 luni) paraclisul cu hramul «Sfântul Ilie Tesviteanul», iar în perioada 1995-1999 a fost zidită biserica “Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan“ (sfinţită la 23 mai 1999) şi pictată ulterior (până în anul 2004) de Mihai Chiuariu şi Dumitru Macovei. Biserica mănăstirii Vlădiceni, de dimensiuni relativ mari (25 m lungime, 7 m lăţime la interior şi 11 m lăţime în zona absidelor), are o singură turlă, zveltă, plasată pe naos, cu bază pătrată, şi două etaje octogonale, luminate de cate 4 ferestre. Pridvorul bisericii este spaţios, deschis, susţinut de patru stâlpi la faţadă şi câte doi stâlpi în părţile laterale, streaşina bisericii este amplă (asemănătoare cu cea de la biserica mănăstirii Arbore din Bucovina), acoperişul este din tablă zincată, iar pardoseala din interior este din marmură. Catapeteasma este construită din lemn de stejar, sculptat. La circa 150 m Nord Est de biserică a fost construită o clădire cu parter şi etaj care adăposteşte chiliile călugărilor, chilia stareţului, bucătăria şi sala de mese (trapeza) care are pereţii pictaţi. Incinta mănăstirii este înconjurată de un zid din piatră, prevăzut cu o poartă de intrare, cu deschidere largă, în arcadă, deasupra căreia se află clopotniţa. În biserică sunt păstrate părticele din moaştele Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan şi din cele ale Sfinţilor Mina şi Chiriachi. În această mănăstire vieţuieste (de la 1 martie 2009) ieromonahul Calistrat Chihan, cunoscut şi apreciat pentru predicile sale erudite şi prin apariţiile sale televizate, cu prelegeri pline de învăţăminte.