Schitul Daniil Sihastrul

Schitul “Daniil Sihastrul”, cu 7 cãlugãri care duc o viaţã de obşte, se aflã într-un loc singuratic, în mijlocul unei pãduri, pe râul Viţeu, la 1,5 km de mânãstirea Putna, judeţul Suceava, cãreia îi este subordonat. Acest schit a fost înfiinţat în 1992 şi sfinţit la 28 decembrie 1992 de cãtre patru ierarhi (IPS Daniel, IPS Pimen, PS Calinic şi PS Gherasim), fiind închinat legendarului pustnic Daniil din timpul domniei lui Ştefan cel Mare. Cãlugãrii de aici respectã rânduiala de la Sfântul Munte, respectiv slujbele se ţin numai pe timpul nopţii, iar femeile nu au acces în acest lãcaş. Paraclisul, cu pridvor, naos şi altar a fost dãltuit într-o stâncã uriaşã de cãtre Daniil Sihastrul pe la mijlocul secolului 15 şi tot în aceastã stâncã, sub paraclis Daniil Sihastrul şi-a sculptat o încãpere pe care o folosea drept chilie. La chilia lui Daniil Sihastrul, domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a gãsit întotdeauna un sfat înţelept, un ajutor şi o mângâiere duhovniceascã, aşa cum reiese şi din relatãrile cronicarului Ion Neculce în lucrarea sa O samã de cuvinte. Astfel, în octombrie 1451, tânãrul Ştefan, fiul domnului Bogdan II, a reuşit ca prin minune sã scape din asasinatul de la Reuseni din 15 octombrie 1451 pus la cale de unchiul sãu, Petru Aron, dar în care a pierit mişeleşte Bogdan II, fratele lui Petru Aron. Scãpat nevãtãmat, tânãrul Ştefan a gãsit adãpost la chilia Sihastrului Daniil care l-a încurajat şi întãrit prin cuvinte duhovniceşti, Daniil prezicându-i lui Ştefan cã peste puţin timp va ocupa Scaunul Moldovei ca urmaş al tatãlui sãu, Bogdan II, şi al bunicului sãu Alexandru cel Bun. Acest lucru avea sã se întâmple în aprilie 1457 când mitropolitul Teoctist “l-a pomãzuit spre domnie” pe Ştefan cel Mare la “locul ce se cheamã Direptate”, aşa cum noteazã cronicarul Grigore Ureche.Tradiţia popularã oralã aminteşte cã Daniil Sihastrul l-a îndemnat pe Ştefan cel Mare sã ridice mânãstirea Putna din apropierea chiliei sale şi tot acesta l-a mai sfãtuit pe Ştefan cel Mare sã continuie lupta împotriva turcilor dupã pierderea bãtãliei din 26 iulie 1476 de la Valea Albã-Rãzboieni, şi sã zideascã mânãstirea Voroneţ. Totodatã, tradiţia popularã oralã de prin satele şi mânãstirile bucovinene aminteşte cã Daniil Sihastrul s-a nãscut într-o familie de ţãrani dintr-un sat care aparţinea de Episcopia Rãdãuţi. Cunoscând de tânãr mai mulţi anahoreţi a hotãrât sã-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, aşa încât tânãrul Dumitru (numele sãu de botez) a intrat în cãlugãrie la mânãstirea “Sfântul Nicolae” din Rãdãuţi. Dupã scurt timp pãrãseşte mânãstirea “Sfântul Nicolae” pentru a trãi pustnic, departe de lume, stabilindu-se la schitul “Sfântul Lavrentie” (Laurenţiu) din satul Laura (astãzi satul Laura este înglobat în satul Vicovu de Sus, judeţul Suceava) unde a avut o viaţã asprã, de post şi rugãciune, şi aici el a primit numele de cãlugãr, Daniil. De la acest schit s-a retras într-un loc cu totul singuratic, în mijlocul pãdurii, unde a gãsit acea stâncã uriaşã în care şi-a fãcut singur, cu trudã şi rãbdare, sfântul lãcaş care-i poartã azi numele. Cunoscându-i viaţa şi faptele, contemporanii l-au socotit sfânt pe Daniil Sihastrul, iar dupã moartea sa (nu se cunoaşte data exactã a decesului sãu) aceastã cinstire fiind tot mai mare. Canonizarea lui Daniil Sihastrul s-a fãcut abia în zilele noastre, la 20 iulie 1992, fiind prãznuit în sinaxar la 18 decembrie.