Situată în partea de Nord-Nord Est a României, în provincia istorică Bucovina, în perimetrul satului Pătrăuţi (atestat documentar în anii 1330, 1430 etc.), reşedinţa comunei Pătrăuţi, judeţul Suceava, mănăstirea Pătrăuţi, de călugăriţe, a fost întemeiată la sfârşitul secolului 15 de către Ştefan cel Mare (domn al Moldovei în perioada 1457-1504), în jurul unei biserici cu hramul “Înălţarea Sfinei Cruci”, construită din iniţiativa şi pe cheltuiala lui Ştefan cel Mare, a cărui piatră de temelie a fost pusă la 13 iunie 1487 şi a fost finalizată până la sfârşitul aceluiaşi an. Această sfântă ctitorie a domnului Moldovei a fost realizată după lupta de la Şcheia din 6 martie 1486 în care oastea lui Ştefan cel Mare a înfrânt oastea lui Petru Hronot (Hroet, Hronet sau Hronoda) – pretendent la tronul Moldovei -, susţinut de trupele otomane trimise de sultanul Baiazid al II-lea, aflate sub comanda lui Bali-beg Malkoçoğlu. Biserica mănăstirii Pătrăuţi, cu hramul “Înălţarea Sfintei Cruci” (17,20 m lungime şi 6,60 m lăţime), este cea mai veche biserică zidită din porunca domnului Ştefan cel Mare, care păstrează şi în prezent forma ei originară şi este considerată un monument reprezentativ al arhitecturii medievale moldoveneşti, fiind inclusă, în anul 1993, pe Lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO şi declarată monument istoric în anul 2015. O dată cu întemeierea acestei mănăstiri, domnul Ştefan cel Mare a dăruit acesteia moşiile Pătrăuţi şi Mihoveni, diverse obiecte şi cărţi bisericeşti. Ulterior, mănăstirea a fost părăsită de mai multe ori de către călugăriţe din cauza frecventelor atacuri şi jafuri ale cazacilor, tătărilor şi a polonilor (în anul 1684). În anul 1711, episcopul Calistru al Rădăuţilor a reînfiinţat mănăstirea Pătrăuţi, tot cu obşte de călugăriţe, şi a reparat biserica, iar în anul 1725 a construit clopotniţa din lemn, care dăinuie şi în prezent. După ce în anul 1775 Bucovina a intrat sub stăpânirea Imperiului Habsburgic, la 19 iunie 1783, Casa Imperială de la Viena a dat ordin de desfiinţare a mănăstirii Pătrăuţi şi de izgonire a călugăriţelor, rămânând ca biserica să fie folosită de enoriaşi ca biserică de mir (de parohie). Biserica este construită din piatră de râu, este dominată de o singură turlă octogonală, situată pe o platformă pătrată, plasată pe naos, luminată de patru ferestre orientate către cele patru puncte cardinale, acoperişul bisericii este din şindrilă, terminat cu o streaşină amplă, iar ancadramentele şi portalurile sunt de natură gotică. Intrarea în biserică se face prin intermediul unei ogive de factură gotică, de formă ovoidală (la partea superioară), în care este montată o uşă masivă din lemn, cu încuietori puternice. Faţadele bisericii sunt decorate, sub cornişă, cu frize ceramice. Biserica păstrează valoroase picturi murale interioare originare, precum şi fragmente de picturi murale exterioare, realizate în anul 1550, din care se remarcă „Judecata de Apoi”. Pe peretele vestic al pronaosului se află o frescă rar întâlnită în picturile bisericeşti, numită „Cavalcada Sfintei Cruci” sau „Cavalcada Sfinţilor Militari”, care înfăţişează gruaparea, într-un singur loc, a celor 16 sfinţi militari, pe cai, care-l însoţesc pe Impăratul Constantin cel Mare, căruia Sfântul Arhanghel Mihail îi arată Crucea pe Cer, luminoasă, însoţită de expreia “In hoc signo vinces” (Sub acest semn vei învinge). Tot în pronaos se află scena „Plângerii”, compoziţia „Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos”, precum şi Tabloul votiv în care este reprezentat Ştefan cel Mare ţinând în mâini macheta bisericii, alături de el fiind înfăţişaţi soţia sa, Maria Voichiţa, fiul său, Bogdan al III-lea cel Chior, şi domniţele Maria şi Ana. Picturile murale interioare, originare, afectate de fumul lumânărilor care s-a degajat de-a lungul secolelor, au fost spălate şi restaurate în perioada 2003-2010, evidenţiindu-se culoarea predominantă ocru-auriu, cunoscută ca “Galben de Pătrăuţi”. Frescele exterioare, realizate în anul 1550, sunt deteriorate, păstrându-se doar fragmente din picturile originare. Biserica şi complexul monahal au fost restaurate în perioadele 1709–1714 şi 2003-2007. Pentru protejarea acestei biserici, în anii 2003-2004, a fost construit un paraclis cu hramul “Sfântul Voievod Ştefan cel Mare”, sfinţit la 5 decembrie 2004, în care să se ţină slujbele acestei mănăstiri, reînfiinţată la 5 aprilie 2021. În curtea mănăstirii se află o masă rotundă, din piatră, în jurul căreia sunt dispuse mai multe pietre asemănătoare cu nişte scaune – sursă de inspiraţie pentru Constantin Brancuşi în realizarea celebrei sale sculpturi “Masa tăcerii”, situată în Parcul central din municipiul Târgu Jiu. Vizavi de biserica mănăstirii există o casă parohială, datând de la începutul secolului 19, cu şapte camere, restaurată în anii 2003-2007 – an în care, în ea a fost inaugurat muzeul “Casa Preotului Bucovinean”, cu colecţii de etnografie religioasă, fotografii de epocă, mobilier, scrisori etc. In perioada 2009-2011, în curtea casei paroihale a fost construit un Centru social-cultural, cu bibliotecă, bucătărie, trapeză (sala de mese) şi dormitoare pentru pelerini. La biserica a mănăstirii Pătrăuţi, cu hramul “Înălţarea Sfintei Cruci”, prin poziţia ei, s-a constatat un fenomen remarcabil, legat de faptul că Razele Soarelui marchează pregnant cele două echinoxuri, şi anume: În timpul echinoxului de primăvară, Razele Soarelui pătrund pe fereastra din altar şi luminează interiorul bisericii până la uşa de intrare, iar în timpul echinoxului de toamnă, Razele Soarelui pătrund prin uşa de intrare în biserică şi luminează interiorul acesteia până la Sfânta masă din altar.