La sfârşitul secolului 14, voievodul românilor din Maramureş, Balc (sau Baliţa), fiul lui Sas (domn al Moldovei în anii 1354-1358, fiul şi urmaşul voievodului Dragoş Vodă), împreună cu fratele său Drag (nepoţii voievodului Dragoş Vodă), au întemeiat prima mănăstire din Maramureş, cu biserica “Sfântul Arhanghel Mihail”, construită din piatră, în anii 1389-1391 (sfinţită la 31 august 1391), în localitatea Peri de pe dreapta râului Tisa, azi aflată pe teritoriul Ucrainei, cu numele Gruşovo. În acelaşi an (1391), ctitorii mănăstirii Peri au dăruit acesteia mai multe terenuri şi bunuri şi au ridicat mănăstirea la rang de stavropighie (mănăstire dependentă direct de Patriarhia din Constantinopol). Până în anul 1703, când a fost distrusă în timpul Răscoalei antihabsburgice a Curuţilor, condusă de Francisc Rákóczi II, mănăstirea Peri a fost (timp de 312 ani) sediul Episcopiei Maramureşului (alte surse menţionează distrugerea mănăstirii în anul 1761 sau 1783). La această mănăstire a funcţionat o şcoală de traducători şi caligrafi, în cadrul căreia au fost traduse şi copiate, în limba română, pentru prima oară, Evanghelia, Psaltirea, Faptele Apostolilor ş.a. În anul 1997, în partea de Nord-Nord Est a comunei Săpânţa, judeţul Maramureş, situată pe dreapta râului Tisa, la circa 4 km Sud de localitatea Peri (azi aflată pe teritoriul Ucrainei, cu numele Gruşovo), în cadrul Parcului dendrologic Livada (22 ha), a fost înfiinţată mănăstirea de călugări Săpânţa (transformată în mănăstire de călugariţe în anul 2005), cu scopul de a reînnoda tradiţia istorică a fostei mănăstiri Peri. Biserica actuală, cu hramul “Sfântul Arhanghel Mihail” a fost construită din bârne de stejar, din iniţiativa şi prin osârdia părintelui-paroh Grigore Luţai, în perioada 1998-2003 (sfinţită la 31 august 2003) de către o echipă de meşteri maramureşeni, condusă de Ioan Stopei, zis Buga, din comuna Bârsana, judeţul Maramureş, după planurile arhitectului Dorel Cordoş. Biserica a fost placată în interior cu 8,50 kg de aur, iar crucea din vârful turlei, înaltă de 7 m, a fost poleită cu 4 kg de aur. Turla bisericii “Sfântul Arhanghel Mihail”, prevazută la partea superioară cu un foişor, înaltă de 78 m, este un fel de “zgârie-nori” românesc, vizibilă de la circa 5 km distanţă, fiind cea mai înaltă turlă din lemn din România şi din Europa (posibil şi din lume), inclusă, la 14 iunie 2019, în Guinness World Records (Cartea recordurilor) şi pe lista Patrimoniului Cultural mondial UNESCO. Pardoseala din interiorul bisericii este din granit lucios.
