Situată în arealul satului Suceviţa din comuna Suceviţa, judeţul Suceava, pe valea râului Suceviţa, într-o mică depresiune de la poalele de Est ale Obcinei Mari, la 49 km Nord Vest de municipiul Suceava şi 18 km Nord Est de municipiul Rădăuţi, mănăstirea Suceviţa adăposteşte o obşte de călugăriţe. Biserica mănăstirii Suceviţa, cu hramul “Înălţarea Domnului”, a fost construită în anii 1581-1584 prin grija şi pe cheltuiala lui Gheorghe Movilă (episcop de Rădăuţi în perioada 1577-1588 şi apoi mitropolit al Moldovei în două rânduri – 1588-1591 şi 1595-1605) şi atestată documentar în anul 1586. Actuala mănăstire se află pe locul unui schit întemeiat la începutul secolului 16 şi cunoscut sub numele de “Sihăstria lui Calistrat”. La sfârşitul secolului 16 şi începutul secolului 17, Ieremia Movilă (fratele lui Gheorghe Movilă), domn al Moldovei în anii 1595-1600 şi 1600-1606, a adăugat bisericii două pridvoare deschise pe laturile de Nord şi de Sud, a construit chiliile, casa domnească, zidul de incintă ş.a. Incinta mănăstirii, care conferă acesteia înfăţişarea unei cetăţi, este sub forma unui patrulater cu laturile de 100 x 104 m şi înconjurată de ziduri înalte de 6 m şi groase de 3 m, prevăzute cu contraforturi şi metereze, străjuite de turnuri masive de apărare la cele patru colţuri şi un turn de poartă cu rol de paraclis, pe frontispiciul căruia se află încrustată stema Moldovei medievale. Biserica “Învierea Domnului” are o singură turlă pe naos, de formă octogonală, luminată de 4 ferestre înguste şi înalte. Turla este împodobită cu numeroase ocniţe simple, grupate câte trei la partea superioară a fiecarei laturi, sub care se află ocniţe duble, în acoladă. Streaşina bisericii este amplă şi are menirea de a ocroti picturile murale exterioare de intemperiile vremii. Biserica mănăstirii Suceviţa este o capodoperă a arhitecturii medievale moldoveneşti care îmbină elemente ale artei bizantine cu cele ale artei gotice şi care păstrează, nealterat, atât în interior, cât şi în exterior un valoros ansamblu de picturi murale originare, executate în frescă, în anii 1595-1596 (terminate la 26 iulie 1596), de către fraţii Ioan şi Sofronie. Picturile murale interioare şi exterioare, cu valoare artistică inestimabilă, realizate într-o cromatică variată, pe un fond general de verde închis, într-un număr foarte mare de imagini (este biserica cu cel mai mare număr de imagini religioase pictate din ţară), reflectă o amplă naraţiune din Vechiul şi Noul Testament, din istoria Bisericii creştine şi din viaţa moldovenilor de la sfârşitul secolului 16, fiind un veritabil testament al artei medievale moldoveneşti. Pe pereţii interiori se remarcă scene din “Geneză” şi din “Viaţa lui Moise”, “Legenda Sfântului Ierarh Nicolae”, scene care redau Minunile şi Patimile lui Iisus Hristos (în naos), tabloul votiv care înfăţişează întreaga familie a Movileştilor, inclusiv pe tatăl fraţilor Movilă – logofătul Ioan Movilă, călugărit cu numele Ioanichie. Pe pereţii exteriori se evidenţiază “Scara lui Ioan Climax” sau “Scara Virtuţilor” – impresionantă prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului, prin lupta dintre bine şi rău şi prin încercarea omului de a păşi spre perfecţiune -, “Arborele lui Ieseu”, “Imnul Acatist” ş.a. Iconostasul a fost realizat din lemn de tisă (Taxus baccata), sculptat în stil baroc, cu elemente rococo, în anul 1801. Biserica mănăstirii Suceviţa este declarată monument istoric şi de arhitecutră şi face parte din categoria monumentelor UNESCO. În pronaosul bisericii se află mormintele fraţilor Gheorghe şi Ieremia Movilă şi ale unor membri ai familiei Movilă, cu lespezi funerare lucrate în marmură de Ruschiţa, iar în incinta mănăstirii există vestigiile casei domneşti. Muzeul mănăstirii posedă mai multe colecţii preţioase de artă medievală din Moldova, printre care un epitaf din 1597 cu circa 10 000 de perle, acoperămintele de mormânt ale domnilor Moldovei Ieremia (datând din 1606) şi Simion Movilă (din 1609) – capodopere ale broderiei medievale moldoveneşti -, numeroase broderii lucrate cu fire din aur, argint şi mătase combinate cu perle naturale, caseta din argint în care se păstrează câteva şuviţe de păr ale doamnei Elisabeta – soţia lui Ieremia Movilă -, tetraevangheliare ferecate în argint aurit, un chivot donat de Ieremia Movilă, obiecte de cult, manuscrise vechi cu miniaturi argintate, icoane vechi etc. Ansamblul monahal a fost supus unor ample lucrări de restaurare şi renovare în perioada 1960-1970.
