Mănăstirea Suceviţa

Situata in arealul satului Suceviţa din comuna cu acelasi nume, judetul Suceava, pe valea raului Sucevita, intr-o mica depresiune de la poalele de Est ale Obcinei Mari, la 49 km Nord Vest de municipiul Suceava si 18 km Nord Est de municipiul Radauti, mănăstirea Sucevita adăposteste 70 de călugarite care duc o viata de obste sub stăretia stavroforei Mihaela Cozmei. Biserica mănăstirii Sucevita, cu hramul “Inăltarea Domnului”, a fost construita  in anii 1581-1584 prin grija si pe cheltuiala lui Gheorghe Movila (episcop de Rădăuti in perioada 1577-1588 si apoi mitropolit al Moldovei in doua randuri – 1588-1591 si 1595-1605) si atestata documentar in 1586. Actuala manastire se afla pe locul unui schit intemeiat la inceputul secolului 16 si cunoscut sub numele de “Sihăstria lui Calistrat”. La sfarsitul secolului 16 si inceputul secolului 17, Ieremia Movilă (fratele lui Gheorghe Movila), domn al Moldovei in anii 1595-1600 si 1600-1606, a adăugat bisericii două pridvoare deschise pe laturile de Nord si de Sud, a construit chiliile, casa domnească, zidul de incintă s.a. Incinta mănăstirii, care confera acesteia infătisarea unei cetăti, este sub formă unui patrulater cu laturile de 100 x 104 m si inconjurată de ziduri inalte de 6 m si groase de 3 m prevazute cu contraforturi si metereze, străjuite de turnuri masive de aparare la cele patru colturi si un turn de poarta cu rol de paraclis, pe frontispiciul căruia se afla incrustata stema Moldovei medievale. Biserica “Invierea Domnului” are o singură turlă pe naos, de forma octogonală, luminata de 4 ferestre inguste si inalte. Turla este impodobită cu numeroase ocnite simple, grupate cate trei la partea superioara a fiecarei laturi, sub care se afla ocnite duble, in acoladă. Streasina bisericii  este amplă si are menirea de a ocroti picturile murale exterioare de intemperiile vremii. Biserica  manastirii Sucevita este o capodopera a arhitecturii  medievale moldovenesti care imbina elemente ale artei bizantine cu cele ale artei gotice si care pastreaza, nealterat, atat la interior, cat si la exterior un valoros ansamblu de picturi murale originare executate in fresca, in anii 1595-1596 (terminate la 26 iulie 1596), de catre fratii Ioan si Sofronie. Picturile murale interioare si exterioare, cu valoare artistică inestimabila, realizate intr-o cromatică variată, pe un fond general de verde inchis, intr-un număr foarte mare de imagini (este biserica cu cel mai mare numar de imagini religioase  pictate din tara), reflecta o ampla naratiune din Vechiul si Noul Testament, din istoria Bisericii crestine si din viata moldovenilor  de la sfarsitul secolului 16, fiind un veritabil testament al artei medievale moldovenesti. Pe peretii interiori se remarca scene din “Geneza” si din “Viata lui Moise”, “Legenda Sfantului Ierarh Nicolae”, scene care redau Minunile si Patimile Mantuitorului nostru Iisus Hristos (in naos), tabloul votiv care infătisează intreaga familie a Movilestilor, inclusiv pe tatal fratilor Movila – logofatul Ioan Movila, călugărit cu numele Ioanichie. Pe peretii exteriori se evidentiază “Scara lui Ioan Climax” sau “Scara Virtutilor” – impresionantă prin amploarea si contrastul dintre ordinea ingerilor si haosul iadului, prin lupta dintre bine si rău si prin incercarea omului de a păsi spre perfectiune -, “Arborele lui Ieseu”, “Imnul Acatist” s.a. Iconostasul a fost realizat din lemn de tisa (Taxus baccata), sculptat in stil baroc cu elemente rococo, in anul 1801. Biserica mănăstirii Sucevita este declarată monument istoric  si face parte din categoria monumentelor UNESCO. In pronaosul bisericii se afla mormintele fratilor Gheorghe si Ieremia Movilă si ale unor membri ai familiei Movilă, cu lespezi funerare lucrate in marmură de Ruschita, iar in incinta mănăstirii exista vestigiile casei domnesti. Muzeul manastirii poseda mai multe colectii pretioase de arta medievala din Moldova, printre care un epitaf din 1597 cu circa 10 000 de perle, acoperămintele de mormant ale domnilor Moldovei Ieremia (datand din 1606) si Simion Movila (din 1609) – capodopere ale broderiei medievale moldovenesti -, numeroase broderii lucrate cu fire din aur, argint si mătase combinate cu perle naturale, caseta din argint in care se pastreaza cateva suvite de par ale doamnei Elisabeta – sotia lui Ieremia Movila -, tetraevangheliare ferecate in argint aurit, un chivot donat de Ieremia Movila, obiecte de cult, manuscrise vechi cu miniaturi argintate, icoane vechi etc. Ansamblul monahal a fost supus unor ample lucrari de restaurare si renovare in perioada 1960-1970.