Râuri (D)

DÂMBOVIŢA, râu în S României, afl. stg. al Argeşului la Budeşti (jud. Călăraşi); 268 km; supr. bazinului: 2 759 km2. Izvorăşte de pe versantul N al M-ţilor Iezer, de la 2 240 m alt., curge mai întâi pe direcţia SV-NE, până în dreptul vf. Păpuşa, unde brusc îşi schimbă direcţia către S-SE, traversează extremitatea sudică a M-ţilor Piatra Craiului prin impresionantele chei ale Dâmboviţei, trece prin zonele depresionare Rucăr-Dragoslavele, desparte apoi Subcarpaţii Ialomiţei de Muscelele Argeşului şi Piem. Cândeşti, străbate Câmpia Română şi trece prin Bucureşti, unde are cursul canalizat. Având în vedere constituţia geologică a Carpaţilor Româneşti, geologii consideră cursul superior al Dâmboviţei ca linie de demarcaţie între Carpaţii Orientali şi cei Meridionali, în timp ce geografii, luând în considerare aspectele fizico-geografice ale acestora (înălţime, masivitate, fragmentare hidrografică etc.), stabilesc valea râului Prahova ca limită între Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali. Începând din anul 1983, pe cursul superior al Dâmboviţei, în zona Rucăr-Dragoslavele, s-a construit un sistem de microhidrocentrale (lacul de acumulare de la Pecineagu cu hidrocentrala Clăbucet, 64 MW, lacul de acumulare Sătic cu hidrocentrala Rucăr, 46 MW, şi de aici, printr-o galerie de fugă de 8 km lungime, apele Dâmboviţei pun în mişcare microhidrocentrala Dragoslavele, 7,6 MW). Afl. pr.: Dâmbovicioara, Râu Alb, Ilfov, Colentina, Pasărea, Câlnău. Dâmboviţa alimentează parţial Bucureştiul cu apă potabilă prin intermediul staţiei de filtrare de la Arcuda.

DÂMBOVNIC, râu în S României, afl. dr. al Neajlovului în aval de com. Bucşani, jud. Giurgiu; 129 km; supr. bazinului: 636 km2. Izvorăşte. din Piem. Cotmeana, din arealul com. Albota, jud. Argeş şi străbate câmpiile Piteştiului şi Găvanu-Burdea. Afl. pr.: Mozacu, Gliganu, Jirnov.

DÂRJOV, râu, afl. stg. al Oltului pe terit. com. Coteana, jud. Olt; 35 km; supr. bazinului: 167 km2. Izvorăşte din S Piem. Cotmeana şi drenează NV Câmpiei Boian. Pe cursul mijlociu al acestui râu s-au descoperit vestigii aparţinând culturii materiale de Prund (unelte, aşchii etc.) datând din Paleoliticul inf. (600 000–480 000 î.Hr.).

DESNĂŢUI, râu în partea de Sud-Sud Vest a Olteniei, cu caracter tipic de câmpie (panta generală de scurgere este de 2,2‰); 95 km; supr. bazinului: 1 764 km2. Izvorăşte din Piem. Bălăciţei, de la 260 m alt., din arealul com. Bălăciţa, jud. Mehedinţi şi se varsă în lacul Bistreţ. Afl. pr.: Terpeziţa, Baboia.

DOFTANA, râu, afl. stg. al râului Prahova pe teritoriul com. Băneşti, jud. Prahova, în aval de municipiul Câmpina; 51 km; supr. bazinului hidrografic: 410 km2; debitul mediu multianual: 4,70 m3/sec. Izvorăşte din M-ţii Baiului, şerpuind de la Nord la Sud printre culmile acestora până prin zona comunei Şotrile de unde începe să traverseze regiunea Subcarpaţilor Prahovei, după care confluează cu râul Prahova în arealul comunei Băneşti. Întreg cursul râului Doftana se desfaşoară în partea de Vest a judeţului Prahova, primind numeroşi afluenţi pe partea stângă (Urlăţelu, Negraşu, Mogoşoaia, Ermeneasa, Ghimpoasa, Vâlceaua sau Valea lui Vlădişor, Păltinoasa, Purcaru, Brebu ş.a.) şi pe cea dreaptă (Doftăniţa, Muşiţa, Orjogoaia, Prislop, Florei, Secăria ş.a.) şi trecând prin satele Tristeni şi Teşila (com. Valea Doftanei), Seciuri (com. Sotrile), Brebu Mânăstirei (com. Brebu), Doftana (com. Telega) ş.a. Pe cursul superior al râului Doftana, în aval de com. Valea Doftanei, la 650 m alt., a fost construit (în anii 1968-1971) un baraj (înalt de 108 m), în urma căruia s-a format lacul de acumulare Paltinu, iar la circa 2 km aval de acest lac se află spectaculoasele Chei ale Doftanei (300 m lungime şi 15-20 m lăţime), asemănătoare cu Cheile Bicazului, străbătute de Drumul judeţean Câmpina – com. Valea Doftanei (31 km). Zona Cheilor Doftanei, săpate în conglomerate, prezintă pereţi înalţi şi abrupţi şi sunt încadrate (din 29 nov. 2011) într-o bioregiune cu statut de arie naturală protejată, în care există o diversitate forestieră, faunistică şi floristică de mare amploare. În această regiune se întâlnesc păduri de stejar în amestec cu carpen, păduri de fag şi de frasin, prin care mişună urşi, mistreţi, căprioare ş.a., versanţi stâncoşi cu vegetaţie dezvoltată pe roci calcaroase, fâneţe naturale, numeroase rarităţi floristice, printre care firuţa de pădure (Brachypodium sylvaticum), cătina albă (Hippophae rhamnoides), cimbrişorul (Thymus pulcherrimus), iarba neagră (Lembotropis nigrans), clopoţei (Campanula sibirica) etc. Valea Doftanei este una dintre cele mai frumoase zone turistice ale ţării.

Valea Doftanei
Valea Doftanei (Credit: Elis Adina Enache)

DRINCEA, râu în partea de Sud Vest a României, afl. stg. al Dunării pe terit. com. Cetate, jud. Dolj; 72 km; supr. bazinului: 632 km2. Izvorăşte din Dealul Bucovăţu, din Piem. Bălăciţei, de la 300 m alt., din arealul com. Livezile, jud. Mehedinţi, şi străbate Câmpia Blahniţei. Are curs intermitent; în verile aride seacă parţial.