DÂMBOVIŢA, râu în zona de Sud a României, afluent pe partea stângă a raului Argeş în arealul oraşului Budeşti, judeţul Călăraşi; lungimea: 268 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 2 759 km2. Izvorăşte de pe versantul Nord al M-ţilor Iezer, de la 2 240 m altitudine, curge mai întâi pe direcţia Sud Vest-Nord Est, până în dreptul vârfului Păpuşa, unde brusc îşi schimbă direcţia către Sud-Sud Est, traversează extremitatea sudică a M-ţilor Piatra Craiului prin impresionantele chei ale Dâmboviţei, trece prin zonele depresionare Rucăr-Dragoslavele, desparte apoi Subcarpaţii Ialomiţei de Muscelele Argeşului şi Piemontul Cândeşti, străbate Câmpia Română şi trece prin municipiul Bucureşti, capitala României, unde are cursul canalizat.
Având în vedere constituţia geologică a Carpaţilor Româneşti, geologii consideră cursul superior al Dâmboviţei ca linie de demarcaţie între Carpaţii Orientali şi cei Meridionali, în timp ce geografii, luând în considerare aspectele fizico-geografice ale acestora (înălţime, masivitate, fragmentare hidrografică etc.), stabilesc valea râului Prahova ca limită între Carpaţii Orientali şi Carpaţii Meridionali. Începând din anul 1983, pe cursul superior al râului Dâmboviţa, în zona Rucăr-Dragoslavele, s-a construit un sistem de microhidrocentrale (lacul de acumulare de la Pecineagu cu hidrocentrala Clăbucet, 64 MW, lacul de acumulare Sătic cu hidrocentrala Rucăr, 46 MW, şi de aici, printr-o galerie de fugă de 8 km lungime, apele Dâmboviţei pun în mişcare microhidrocentrala Dragoslavele, 7,6 MW). Afluenţi principali: Dâmbovicioara, Râu Alb, Ilfov, Colentina, Pasărea, Câlnău. Râul Dâmboviţa alimentează parţial municipiul Bucureşti cu apă potabilă prin intermediul staţiei de filtrare de la Arcuda.
DÂMBOVNIC, râu în zona de Sud a României, afluent pe partea dreaptă a râului Neajlov în aval de comuna Bucşani, judeţul Giurgiu; lungimea: 129 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 636 km2. Izvorăşte din Piemontul Cotmeana, din arealul comunei Albota, judeţul Argeş şi străbate câmpiile Piteştiului şi Găvanu-Burdea. Afluenţi principali: Mozacu, Gliganu, Jirnov.
DÂRJOV, râu, afluent pe partea stângă a râului Olt pe teritoriul comunei Coteana, judeţul Olt; lungimea: 35 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 167 km2. Izvorăşte din zona de Sud a Piemontului Cotmeana şi drenează regiunea de Nord Vest a Câmpiei Boian. Pe cursul mijlociu al acestui râu s-au descoperit vestigii aparţinând culturii materiale de Prund (unelte, aşchii etc.) datând din Paleoliticul inferior (600 000–480 000 î.Hr.).
DESNĂŢUI, râu în partea de Sud a României, în zona de Sud-Sud Vest a provinciei istorice Oltenia, cu caracter tipic de câmpie (panta generală de scurgere este de 2,2‰); lungimea: 95 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 1 764 km2. Izvorăşte din Piemontul Bălăciţei, de la 260 m altitudine, din arealul comunei Bălăciţa, judeţul Mehedinţi şi se varsă în lacul Bistreţ. Afluenţi principali: Terpeziţa, Baboia.
DOFTANA, râu, afluent pe partea stângă a râului Prahova pe teritoriul comunei Băneşti, judeţul Prahova, în aval de municipiul Câmpina; lungimea: 51 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 410 km2; debitul mediu multianual: 4,70 m3/sec. Izvorăşte din M-ţii Baiului, şerpuind de la Nord la Sud printre culmile acestora până prin zona comunei Şotrile de unde începe să traverseze regiunea Subcarpaţilor Prahovei, după care confluează cu râul Prahova în arealul comunei Băneşti. Întreg cursul râului Doftana se desfaşoară în partea de Vest a judeţului Prahova, primind numeroşi afluenţi pe partea stângă (Urlăţelu, Negraşu, Mogoşoaia, Ermeneasa, Ghimpoasa, Vâlceaua sau Valea lui Vlădişor, Păltinoasa, Purcaru, Brebu ş.a.) şi pe cea dreaptă (Doftăniţa, Muşiţa, Orjogoaia, Prislop, Florei, Secăria ş.a.) şi trecând prin satele Tristeni şi Teşila (comuna Valea Doftanei), Seciuri (comuna Şotrile), Brebu Mânăstirei (comuna Brebu), Doftana (comuna Telega) ş.a. Pe cursul superior al râului Doftana, în aval de comuna Valea Doftanei, la 650 m altitudine, a fost construit (în anii 1968-1971) un baraj (înalt de 108 m), în urma căruia s-a format lacul de acumulare Paltinu (→), iar la circa 2 km aval de acest lac se află spectaculoasele Chei ale Doftanei (300 m lungime şi 15-20 m lăţime), asemănătoare cu Cheile Bicazului, străbătute de Drumul judeţean dintre municipiul Câmpina şi comuna Valea Doftanei (31 km). Zona Cheilor Doftanei, săpate în conglomerate, prezintă pereţi înalţi şi abrupţi şi sunt încadrate (din 29 noiembrie 2011) într-o bioregiune cu statut de arie naturală protejată, în care există o diversitate forestieră, faunistică şi floristică de mare amploare. În această regiune se întâlnesc păduri de stejar în amestec cu carpen, păduri de fag şi de frasin, prin care mişună urşi, mistreţi, căprioare ş.a., versante stâncoase cu vegetaţie dezvoltată pe roci calcaroase, fâneţe naturale, numeroase rarităţi floristice, printre care firuţa de pădure (Brachypodium sylvaticum), cătina albă (Hippophae rhamnoides), cimbrişorul (Thymus pulcherrimus), iarba neagră (Lembotropis nigrans), clopoţei (Campanula sibirica) etc. Valea Doftanei este una dintre cele mai frumoase zone turistice ale ţării.
DRINCEA, râu în zona de Sud Vest a României, afluent pe partea stângă a fluviului Dunărea pe teritoriul comunei Cetate, judeţul Dolj; lungimea: 72 km; suprafaţa bazinului hidrografic: 632 km2. Izvorăşte din Dealul Bucovăţu, din Piemontul Bălăciţei, de la 300 m altitudine, din arealul comunei Livezile, judeţul Mehedinţi, şi străbate Câmpia Blahniţei. Are curs intermitent; în verile aride seacă parţial.