IARA, depresiune tectono-erozivă, pe cursul inferior al râului Iara, înconjurată de prelungirile estice ale Muntelui Mare (Agriş, 1 476 m, Scărişoara-Belioara, 1 353 m), în Vest şi Culmea Hăjdatelor (Dealurile Feleacului), în Est, formată în zona de contact a cristalinului din Muntele Mare cu argilele roşii paleogene de pe rama de Sud Vest a Dealurilor Feleacului. Suprafaţa: circa 75 km2. Relieful depresionar este reprezentat prin luncile şi terasele Iarei, mărginite de conuri de dejecţie. Climă răcoroasă (media termică anuală 6–8°C) cu precipitaţii moderate (700–800 mm anual).
ILIA, depresiune intramontană, tectono-erozivă, parte componentă a Culoarului Mureşului, situată între M-ţii Metaliferi (la Nord) şi M-ţii Poiana Ruscăi (la Sud), la circa 175 m altitudine, pe cursul inferior al râului Mureş. Extinsă pe circa 20 km lungime şi circa 7 km lăţime maximă (între comunele Şoimuş şi Zam), Depresiunea Ilia s-a dezvoltat în cadrul unui vechi culoar prin care, de-a lungul erelor geologice, s-au scurs apele din Bazinul Transilvaniei în Bazinul Pannonic. Depresiunea Ilia reprezintă o alternanţă de vale îngustă (îngustările de la Brănişca şi de la Burjuc–Zam, tăiate în cristalin şi respectiv în piroclastite) cu vale largă (bazinetul Ilia–Gurasada). Relieful este reprezentat printr-o câmpie largă, aluvială, din care se detaşează câţiva martori ai fundamentului, precum şi din enorme conuri de dejecţie şi glacisuri de bordură, extinse la contactul cu zonele montane. Din cauza unei intense şi active acţiuni de subsidenţă, manifestată în această regiune, se constată unele înmlăştiniri şi o puternică meandrare a cursului râului Mureş. Climă moderată, de adăpost, cu temperaturi medii de -1°C în ianuarie şi 22°C în iulie şi precipitaţii care însumează 600 mm anual.
ISVERNA, depresiune carstică şi de eroziune, situată în partea de Nord a Podişului Mehedinţi, în zona de contact cu M-ţii Mehedinţi, pe cursul superior al râului Coşuştea. Vatra depresiunii prezintă un relief constituit din lunca largă a râului Coşuştea şi din fragmente de terase, iar perimetrul acesteia este dominat de abruptul calcaros al M-ţilor Mehedinţi (în Vest), de măgurile calcaroase (în Est) – aşa-numitele Cornete ale Cornăţelului şi de culmile mai domoale ale Brădetului (în Nord) şi Gorunului (în Sud), cu înălţimi de 600–700 m.