Situată în arealul oraşului Bumbeşti-Jiu, judeţul Gorj, pe malul drept al râului Jiu, la ieşirea acestuia din defileu, la circa 21 km Nord-Nord Est de municipiul Târgu Jiu, mănăstirea Vişina adăposteşte o obşte de călugari. Actuala mănăstire a fost întemeiată la 19 octombrie 1994, în apropierea ruinelor, din piatră, ale unei foarte vechi biserici, ctitorită la sfârşitul secolului 14 de domnul Țării Româneaşti, Mircea cel Bătrân, şi construită prin strădania călugărului Nicodim (canonizat în 1767) – unul dintre cei mai prolifici întemeietori de mănăstiri din secolul 14, printre care se remarcă mănăstirile Vodiţa, Tismana, Prislop ş.a. Prima menţiune documentară a mănăstirii Vişina apare într-un hrisov din 15 decembrie 1514, semnat de domnul Țării Româneaşti, Neagoe Basarab, în care se arată că egumenul acestei mănăstiri era Grigorie, iar într-un alt document din 22 aprilie 1519, emis la Piteşti şi semnat de Neagoe Basarab, este amintit faptul că domnul Neagoe Basarab dăruia mănăstirii Vişina jumătate din moşia Baiu, care se afla la “Porceni de la gura Jiului”. Din cauza nenumăratelor calamităţi naturale (în special inundaţiile frecvente provocate de revărsările apelor râului Jiu) şi a năvălirilor barbare de-a lungul secolelor, vechea mănăstire s-a ruinat treptat, mărturia incontestabilă a acestui lăcaş fiind ruinele bisericii “Sfânta Treime”, din secolul 14, care dăinuie şi în prezent. Biserica actuală a mănăstirii, cu hramul “Sfânta Treime”, a fost construită în anii 1994-1995, din lemn de stejar pe un fundament din beton şi piatră. Biserica este de dimensiuni mici, are un pridvor nu prea mare, deschis, sub forma unei prispe ţărăneşti, sprijinit pe şase stâlpi din lemn, iar pereţii exteriori sunt din lemn, nezugrăviţi, prevăzuţi cu şapte ferestre care luminează atât altarul, cât şi naosul şi pronaosul. Deasupra naosului a fost ridicată o turlă scundă, tot din lemn, de formă octogonală, luminată de patru ferestre mici, terminată cu un acoperiş din şindrilă (scândurele subţiri din lemn de brad, pin, fag, fasonate în formă de pană, care se folosesc pentru acoperirea caselor) de aceeaşi formă. Acoperişul bisericii este tot din şindrilă şi se termină cu o streaşină largă, asemănătoare cu cea de la biserica mănăstirii Arbore din Bucovina. În apropierea bisericii “Sfânta Treime” a fost construită o clădire din cărămidă care adăposteşte locuinţa stareţului, chiliile călugărilor, bucătăria, trapeza (sala de mese) ş.a.