Aceastã veche mănăstire, care dateazã din timpul lui Matei Basarab, Domn al Țãrii Româneşti în perioada 1632-1654, se aflã situatã în arealul satului Dudu, comuna Plopii-Slãviteşti, judeţul Teleorman, într-o pãdure din lunca inundabilã a râului Olt, la 33 km Nord Vest de municipiul Turnu Mãgurele. Biserica iniţialã a mănăstirii , cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, a fost construitã în perioada 1646-2 mai 1648 pe moşia şi pe cheltuiala marelui vornic Dragomir Dobromirescul, fiul marelui ban al Craiovei, Dobromir, şi sfinţitã în anul 1649. La moartea ctitorului, în anul 1652, mănăstirea a fost înzestratã cu toate averile acestuia întrucât nu a avut urmaşi. Complexul monahal a fost distrus în întregime de cutremurul devastator din ziua de joi, 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter, replicile acestuia durând douã minte şi 30 de secunde (cel mai puternic cutremur din toate timpurile de pe teritoriul actual al României), biserica fiind reconstruitã ulterior şi pictatã în anul 1815. În anul 1820 apare consemnatã în unele documente ca bisericã de mir, situaţie care s-a pãstrat de-a lungul deceniilor urmãtoare. Din cauza lipsei de fonduri, biserica nu a fost întreţinutã în condiţii bune fapt pentru care în anul 1926 se afla în stare avansatã de degradare, rãmânând astfel pânã în zilele noastre. În anul 2002 aici s-au aşezat cinci cãlugãri cu scopul de a reorganiza viaţa monahalã, iar în anul 2006 au început lucrãrile de reconstruire a vechii biserici şi a clãdirilor anexe. Biserica veche, aflatã acum în reconstrucţie şi reabilitare, impunãtoare şi bine proporţionatã, are 20,50 m lungime şi 6,50 m lãţime în dreptul absidelor laterale, iar picturile murale interioare, originare, sunt într-o stare deplorabilã din cauza lipsei acoperişului bisericii pe timp îndelungat, acestea urmând a fi recondiţionate. La exterior, biserica mai pãstreazã un brâu median, dublu, realizat din cãrãmizi aşezate în formã de zimţi. În prezent biserica este declaratã monument istoric. Din vechiul ansamblu monastic se mai pãstreazã ruinele turnului-clopotniţã, pe sub bolta cãruia se face intrarea în incinta mănăstirii, precum şi fragmente din zidul de incintã. În apropierea zidurilor exterioare ale bisericii vechi a fost descoperit, întâmplãtor, în anul 2006, mormântul cu osemintele lui Mihai Viteazul, Domn al Țării Româneşti în perioada septembrie 1593-septembrie 1599, Stãpânitor al Țării Româneşti şi al Ardealului (octombrie 1599-iunie 1600), Domn al Țării Româneşti (septembrie-noiembrie 1600), Stãpânitor al Țării Româneşti, al Ardealului şi a toatã Țara Moldovei (iunie 1600-septembrie 1600) şi Comandant militar în slujba Imperiului Habsburgic (februarie-august 1601). Osemintele voievodului Mihai Viteazul sunt pãstrate într-o raclã situatã în interiorul bisericii “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a mãnãstirii Plăviceni, iar capul acestui voievod se aflã într-un sarcofag din marmurã (realizat în anul 1913 de cãtre sculptorul Frederick Storck) în interiorul bisericii “Sfântul Nicolae“ a mănăstirii Dealu din satul Viforâta, comuna Aninoasa, judeţul Dâmboviţa. În ziua de sâmbãtã, 2 noiembrie 2024, numitã Sâmbãta morţilor sau Moşii de toamnã, la mãnãstirea Plãviceni a avut loc (din iniţiativa Partidului S.O.S. România) oficierea celei mai mari slujbe de pomenire a miilor de eroi români din cele mai vechi timpuri (respectiv, din vremea regilor daci şi pânã în zilele noastre, inclusiv a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, executaţi prin împuşcare în ziua de Cãciun a anului 1989), precum şi pentru dezlegarea şi ridicarea blestemului care a cãzut asupra poporului român din cauza multor trãdãtori din istoria multimilenarã a României. Întreaga ceremonie a fost dominatã de cea mai mare colivã din toate timpurile, de circa 300 kg, oficiatã de un sobor de preoţi.
,