Aceastã veche mănăstire, care dateazã din timpul lui Matei Basarab, Domn al Țãrii Româneşti în perioada 1632-1654, se aflã situatã în perimetrul satului Dudu, comuna Plopii-Slãviteşti, judeţul Teleorman, la hotarul cu judeţul Olt, în lunca inundabilã a râului Olt, la 33 km Nord Vest de municipiul Turnu Mãgurele. Biserica iniţialã a mănăstirii , cu hramul “Sfântul Arhanghel Mihail”, a fost construitã din lemn, în anii 1628-1630 şi menţionatã documentar, prima oarã, în anul 1637.Pe locul acestei bisericuţe din lemn a fost ziditã actuala bisericã (20,50 m lungime şi 6,50 m lãţime, în abside), în perioada 1640-1648 (sfinţitã la 2 mai 1648), pe moşia şi pe cheltuiala marelui vornic Dragomir Dobromirescul de Plãviceni, fiul marelui ban al Craiovei, Dobromir (dregãtor la Curtea lui Matei Basarab, Domn al Țãrii Româneşti). La moartea ctitorului, în anul 1652, mănăstirea a fost înzestratã cu toate averile acestuia, întrucât nu a avut urmaşi. Mãnãstirea apare consemnatã pe o hartã austriacã întocmitã de cartograful Friedrich Schwantz von Springfels în anii 1720-1723, precum şi pe harta Țãrii Româneşti realizatã de cãtre pictorul, graficianul şi tipograful Carol Popp de Szathmári în anii 1855-1859 şi tipãritã în anul 1864. Complexul monahal a fost distrus în întregime de cutremurul devastator din ziua de joi, 14 octombrie 1802, care a avut magnitudinea de 7,9-8,2 grade pe scara Richter, replicile acestuia durând douã minte şi 30 de secunde (cel mai puternic cutremur din toate timpurile de pe teritoriul actual al României), biserica fiind reconstruitã ulterior şi pictatã în anul 1815. În anul 1820 mãnãstirea apare consemnatã, în unele documente, ca bisericã de mir şi metoh al bisericii Kretzulescu din Bucureşti, situaţie care s-a pãstrat de-a lungul deceniilor urmãtoare. Din cauza lipsei de fonduri, biserica nu a fost întreţinutã în condiţii bune fapt pentru care în anul 1926 se afla în stare avansatã de degradare, rãmânând astfel pânã în zilele noastre (anul 2026). În anul 2002 aici s-au stabilit cinci cãlugãri cu scopul de a reorganiza viaţa monahalã, iar în anul 2006 au început lucrãrile de reconstruire a vechii biserici şi a clãdirilor anexe. Biserica veche, aflatã acum în reconstrucţie şi reabilitare, cu sprijinul Partidului S.O.S. România, impunãtoare şi bine proporţionatã, are 20,50 m lungime şi 6,50 m lãţime în dreptul absidelor laterale, iar picturile murale interioare, originare, sunt într-o stare deplorabilã din cauza lipsei acoperişului bisericii pe timp îndelungat, acestea urmând a fi recondiţionate. La exterior, biserica mai pãstreazã un brâu median, dublu, realizat din cãrãmizi aşezate în formã de zimţi. În prezent biserica este declaratã monument istoric. Din vechiul ansamblu monastic se mai pãstreazã ruinele turnului-clopotniţã, pe sub bolta cãruia se face intrarea în incinta mănăstirii, precum şi fragmente din zidul de incintã. În apropierea zidurilor exterioare ale bisericii vechi a fost descoperit, întâmplãtor, în anul 2006, mormântul cu osemintele lui Mihai Viteazul, Domn al Țării Româneşti în perioada septembrie 1593-septembrie 1599, Stãpânitor al Țării Româneşti şi al Ardealului (octombrie 1599-iunie 1600), Domn al Țării Româneşti (septembrie-noiembrie 1600), Stãpânitor al Țării Româneşti, al Ardealului şi a toatã Țara Moldovei (iunie 1600-septembrie 1600) şi Comandant militar în slujba Imperiului Habsburgic (februarie-august 1601). Osemintele voievodului Mihai Viteazul sunt pãstrate într-o raclã situatã în interiorul unei mici biserici/capelã cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ a mãnãstirii Plăviceni, iar capul acestui voievod se aflã într-un sarcofag din marmurã (realizat în anul 1913 de cãtre sculptorul Frederick Storck) în interiorul bisericii “Sfântul Nicolae“ a mănăstirii Dealu din satul Viforâta, comuna Aninoasa, judeţul Dâmboviţa (lângã municipiul Târgovişte). În ziua de sâmbãtã, 2 noiembrie 2024, numitã Sâmbãta morţilor sau Moşii de toamnã, la mãnãstirea Plãviceni a avut loc (din iniţiativa Partidului S.O.S. România) oficierea celei mai mari slujbe de pomenire a miilor de eroi români din cele mai vechi timpuri (respectiv, din vremea regilor daci şi pânã în zilele noastre, inclusiv a soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu, executaţi prin împuşcare în ziua de Cãciun a anului 1989), precum şi pentru dezlegarea şi ridicarea blestemului care a cãzut asupra poporului român din cauza multor trãdãtori din istoria multimilenarã a României. Întreaga ceremonie a fost dominatã de realizarea celei mai mari colive din România, din toate timpurile, de circa 300 kg, oficiatã de un sobor de preoţi. O slujbã asemãnãtoare a fost oficiatã şi în ziua de sâmbãtã, 30 mai 2026, cu prilejul sãrbãtoririi Moşilor de varã, la care au participat circa 6 500 de credincioşi veniţi din mai multe zone ale ţãrii, cu deosebirea cã recordul iniţial al colivei a fost depãşit, atingând greutatea de 1 800 kg. Și cu acest prilej a fost rostitã (pentru prima oarã) o rugãciune pentru dezlegarea şi ridicarea blestemului care a cãzut asupra poporului român din cauza multor trãdãtori din istoria multimilenarã a României – rugãciune conceputã de cãtre preotul Constantin Trãistaru din Parohia Cezieni, judeţul Olt.
,