Techirghiol

Oraşul Techirghiol se află în jud. Constanţa, situat pe ţărmul de NV al lacului omonim, la 15– 20 m alt., la 17 km S de municipiul Constanţa, în apropiere (3 km) de apele Mării Negre; 7 665 loc. (1 ian. 2011): 3 753 de sex masc. şi 3 912 fem. Supr.: 46,1 km2, din care 3,9 km2 în intravilan; densitatea: 1 965 loc./km2. Expl. de calcar. Produse textile şi alim. Cămin-spital pentru boli cronice (din 1992). Oraşul Techirghiol are statut de staţiune balneoclimaterică de interes general, cu funcţionare permanentă, cu climat maritim, cu veri călduroase (în iul. temp. medii peste 23°C) şi zile senine (în medie 25 de zile însorite pe lună, cu o durată de strălucire a Soarelui de 10–12 ore pe zi în timpul verii) şi ierni blânde, cu zăpadă puţină (în ian. temp. medii în jur de –0,5°C). Temp. medie anuală este de 11,2°C, iar precipitaţiile însumează c. 400 mm anual. Briza marină este mai puţin evidentă aici, în schimb se simte intens briza de lac. Apa sărată a lacului şi nămolul sapropelic extras de pe fundul lacului, cu efecte terapeutice de excepţie (despre care apar primele informaţii scrise în 1854), fac din această staţiune un loc renumit pentru tratarea afecţiunilor reumatismale degenerative (spondiloze cervicale, lombare şi dorsale, coxartroze, artroze ale mâinilor şi picioarelor, lumbago cronic), inflamatorii (stări alergice articulare după reumatism articular acut sau infecţii de focar, spondilită anchilozantă, poliartrită reumatoidă) şi abarticulare (tendinoze, tendomioze, periartrite scapulohumerale, fibriloze), precum şi a celor posttraumatice (stări după operaţii pe muşchi, tendoane, articulaţii şi oase, vindecate, stări după entorse, luxaţii şi fracturi, stări recente după hernie de disc, operată), neurologice periferice şi centrale (paralizii şi pareze posttraumatice ale membrelor, polineuropatii după fază acută, sechele după poliomielită, parapareze şi hemipareze sechelare tardive), ginecologice (insuficienţă ovariană, cervicite cronice, metroanexite cronice, sterilitate secundară, sechele după T.B.C. genital la 2–3 ani după stabilizare), dermatologice (dermatoze scuamoase, ichtioze incipiente, cheratodermatii, eczeme cronice, urticarii), respiratorii (traheobronşite, bronşite cronice), cardiovasculare (boala Raynaud, varice în stadiu incipient, sechele de flebită, ulcer varicos ş.a.), endocrine (hipotiroidie benignă şi mixedem, hipoovarie prepuberală) etc. Staţiunea dispune de mai multe baze de tratament, un sanatoriu balnear pentru adulţi (din 1899) şi unul pentru copiii cu deficienţe motorii (toate cu funcţionare permanentă), un sanatoriu sezonier pentru tratarea copiilor suferinzi de reumatism şi rahitism şi o bază de tratament în aer liber pe timpul verii, cu amenajări pentru aerohelioterapie, ungeri cu nămol şi băi în apa lacului. Posibilităţile de tratament constau în băi calde în cadă sau vane cu apă sărată concentrată provenită din lac, împachetări calde cu nămol sapropelic, electroterapie, hidroterapie etc.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire descoperite (în 1959) în arealul oraşului datează de la începutul primei Epoci a fierului (Hallstatt), fiind reprezentate prin numeroase obiecte din bronz (seceri, centuri, fragmente de coif şi de sabie ş.a.). De-a lungul timpului, pe vatra actualei localităţi s-au succedat patru aşezări: greacă, romană, tătară şi turcoromână. Un document turcesc atestă existenţa localit. Techirghiol în 1560, cu denumirea Tekfür-Köy, ca un puternic centru rural în care se afla o instituţie judecătorească (Kadiat), care, de altfel, a funcţionat până în anul 1930. Com. Techirghiol s-a impus ca staţiune balneoclimaterică după anul 1893, având o dezvoltare constantă în acest sens după 1912, fiind declarată ca atare la 29 dec. 1929, iar în anul următor (1930) a fost trecută în categoria oraşelor. În anul 1907, la Techirghiol exista o comunitate germană compactă care în 1940 s-a destrămat din cauza strămutării persoanelor de origine germană (peste 250 de oameni) în Germania. În prezent, oraşul Techirghiol are în subordine ad-tivă localităţile componente Sanatoriul Agigea şi Staţiunea Zoologică Marină.

Monumente

Mănăstirea „Sfânta Maria” (de maici), cu biserica din lemn „Adormirea Maicii Domnului”, construită în jurul anului 1750 de meşteri mureşeni. Biserica a avut iniţial hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” şi a fost adusă (în 1920) din satul Maioreşti (azi în com. Ruşii-Munţi, jud. Mureş) la stâna regală „Sfânta Ana” din M-ţii Bucegi, iar de aici mutată la Techirghiol (1951) din iniţiativa Preafericitului Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1948–1977), care i-a schimbat hramul. Biserica păstrează pe pereţii interiori picturi originare naive, executate în tempera. Până în 1995, mănăstirea a avut statut de schit. În 1989–1990, aici a fost amenajat un muzeu care adăposteşte obiecte de cult datând din sec. 4, fragmente provenite de la unele bazilici din sec. 4–6 descoperite la Mangalia şi Constanţa, amfore etc. În cadrul mănăstirii există o vilă construită în 1928 din iniţiativa Patriarhului Miron Cristea, renovată şi supraetajată în 1965–1967 şi extinsă în 1975–1977 (a fost construită aripa stângă a clădirii), folosită iniţial ca sanatoriu pentru preoţi, iar în prezent destinată pentru chilii; monumentul eroilor, realizat în bronz (1931) de Dumitru Măţăoanu. Geamie (1934); Statuia lui Techir cu măgarul.