Date generale
Oraşul Sărmaşu se află în partea central-nordică a României, în provincia istorică Transilvania, în extremitatea de Nord Vest a judeţului Mureş, în Câmpia colinară a Sărmaşului, la 380-500 m alt., pe cursul superior al Pârâului de Câmpie, la intersecţia paralelei de 46º45’03” latitudine nordicã cu meridianul de 24º09’47” longitudine esticã, la 50 km Nord Vest de municipiul Târgu Mureş. Din punct de vedre demografic, Sărmaşu face pate din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 6 945 loc. (1 ian. 2019), din care 3 482 loc. de sex masc. şi 3 463 fem. Supr.: 76,1 km2, din care 12 km2 în intravilan; densitatea: 579 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 6 942 loc., 4 549 de persoane erau români (65,5%), 1 504 maghiari (21,7%), 695 rromi (10,0%) şi 194 loc. (2,8%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 4 963 ortodocşi (71,5%), 1 181 reformaţi (17,0%), 386 adventişti de ziua a şaptea (5,6%), 85 greco-catolici (1,2%) şi 327 loc. (4,7%) aparţineau altor confesiuni (penticostali, Martorii lui Iehova, romano-catolici, baptişti ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Halte de c.f. (în oraşul Sărmaşu şi în satele Balda, Sărmăşel şi Sărmăşel-Gară). Exploatări de marne şi argile. Exploatarea industială a gazelor naturale, cu un conţinut ridicat de metan, din satul Sărmăşel, a început la 3 apr. 1914, dar prima sondă de foraj a fost instalată la 6 febr. 1908 (azi este piesă de muzeu). Exploatarea şi prelucrarea lemnului (cherestea, mobilă). Produse textile; producţie de cărămizi şi ţigle. Muzeu cu colecţii de istorie şi etnografie (Sărmaşu). Muzeu de artă religioasă. Centru de prelucrare artistică a lemnului, de cusături şi ţesături populare. Centru Cultural “Ovidiu Iuliu Moldovan”, inaugurat în anul 2014. Biblioteca publică “Liviu Rusu”, înfiinţată în anul 1951, azi cu peste 20 000 de volume. Cămine Culturale, în satele Balda, Sărmăşel, Sărmăşel-Gară şi Vişinelu. În satul Vişinelu s-a născut actorul Ovidiu Iuliu Moldovan (n. 1 ian. 1942, Vişinelu-m. 12 mart. 2008, Bucureşti).
Istoric
În arealul oraşului Sărmaşu au fost descoperite vestigii din perioada de trecere de la Neolitic la Epoca bronzului, aparţinând Culturii materiale Coţofeni (2500-1800 i.Hr.), reprezentate prin topor din piatră şlefuită, fragmente de vase ceramice ale unor chiupuri mari, cu pereţii groşi, decoraţi cu striuri, ale unor căni decorate cu incizii sub forma tablei de şah şi ale unor ceşti cu pereţii subţiri, cu toartă supraînălţată şi buza evazată. Din Epoca bronzului au fost recuperate fragmente de vase mari pentru provizii, decorate cu brâu alveolar şi butoni, o daltă din bronz ş.a., din perioada romană au fost scoase la iveală urcioare, amfore, căni bitroconice, râşniţe, monede din perioada împăraţilor Marcus Aurelius Antoninus (161-180) şi Lucius Septimius Severus (193-211), iar din perioada feudală (sec. 6-7), fragmente de vase ceramice lucrate la roată. Oraşul Sărmaşu apare menţionat documentar pentru prima oară, la 10 apr. 1329, ca sat cu numele Villa Sarmas, în posesia regelui Ungariei, Carol I Robert de Anjou. În 1348, regele Ungariei, Ludovic I de Anjou, a donat moşia Sărmaşu familiei Swk- fapt consemnat în fraza “Terra nobilium de Swk Sarmas vocata”. La 25 iun. 1438, regele Ungariei, Albert de Habsburg, a dăruit mai multe sate, între care şi Sarmas, nobililor Ioan, Mihail şi Petru, care au fost confiscate de la Mihail şi David, fiii lui Ladislau Swk, care participaseră la Răscoala de la Bobâlna din anii 1437-1438. Un document din 15 apr. 1468 consemnează faptul că Nicolae Csupor a fost pus în posesia moşiilor Juc, Căian şi Sărmaşu românesc din porunca regelui Matia Corvin, iar la 9 iun. 1496, regele Vladislav al II-lea al Ungariei (Ladislau al II-lea Jagello sau Władysław II Jagiełło) a donat părţi din moşia Sărmaşului românesc lui Erdely János şi soţiei sale Szilágyi Justina. În 1556, o mare parte din locuitorii aşezării Sărmaşu au trecut la confesiunea reformată. În 1785, moşia Sărmaşu se afla în posesia familiei Teleky, pe care lucrau 34 de familii de jeleri români, iar în 1894, o parte din satul Sărmaşu a fost cumpărat de statul maghiar de la familia Teleky, pe care a colonizat 210 familii de maghiari, care în perioada 1901-1902 au construit o biserică reformată. La 16 sept. 1944, trupele ungare de ocupaţie au masacrat 126 de evrei din Sărmaşu. Com. Sărmaşu a fost trecută în categoria oraşelor la 6 oct. 2003, având în subordine ad-tivă satele Balda (atestat documentar în anul 1334), Larga, Moruţ, Sărmăşel (1438), Sărmăşel-Gară, Titiana şi Vişinelu (atestat documentar în 1340 şi numit Cistelek până în anul 1924).
Monumente
În oraşul Sărmaşu se află biserica ortodoxă, din lemn, cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavriil”, azi declarată monument istoric, construită în anul 1812, pe locul uneia din 1733, pictată de Ştenţel Conrat din Ţigău, şi restaurată în anul 1981, biserica reformată, zidită în anii 1901-1902, în stil neogotic, după planurile arhitectului Gyözö Czigler, şi statuia “Femeie simbol”, operă a sculptorului Ion Vlasiu. În satul Sărmăşel-Gară există o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, datând din 1692, şi care figura ca biserică ortodoxă în conscripţiile anilor 1733, 1750 şi 1760-1762, mutată aici în 1939 din satul Dâmbău, com. Adămuş, jud Mureş. Biserica păstrează picturi interioare realizate în 1781 de zugravul Toader Popovici. Biserica a fost restaurată în anul 1982, în prezent fiind declarată monument istoric. În satul Vişinelu există o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, construită în anul 1839 pe locul uneia care data dinainte de anul 1733. Biserica a fost renovată în anul 1966, azi fiind declarată monument istoric.