Târgu Cărbuneşti

Date generale

Oraşul Târgu Cărbuneşti se află în partea de Sud Vest a României, în provincia istorică Oltenia, zona de Est a judeţului Gorj, în regiunea de contact a Podişului Getic cu Subcarpaţii Olteniei, în partea de Est a Depresiunii Târgu Jiu-Câmpu Mare, la poalele de Est ale Dealului Bran, la 150 m altitudine, pe dreapta văii râului Gilort, la Nord-Nord Est de confluenţa cu râul Blahniţa, la intersecţia paralelei de 44º58’11” latitudine nordicã cu meridianul de 23º31’11” longitudine esticã, la 25 km Sud Est de municipiul Târgu Jiu. Din punct de vedere demografic, Târgu Cărbuneşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 616 loc. (1 ian. 2019), din care 4 209 loc. de sex masc. şi 4 407 fem. Supr.: 137 km2, din care 12,9 km2 în intravilan; densitatea: 668 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 din oct. 2011, din totalul celor 8 034 loc., 7 166 loc. erau români (89,2%), 558 rromi (6,9%) şi 310 persoane (3,9%) aparţineau altor etnii. Din punct de vedere confesional la acelaşi recensãmânt, s-au înregistrat 7 650 ortodocşi (95,2%) şi 384 loc. (4,8%) aparţineau altor confesiuni (adventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie, creştini de rit vechi, romano-catolici, penticostali, musulmani, baptişti ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Staţie de cale feratã (în satul Cãrbuneşti), pe linia Filiaşi – Cãrbuneşti – Târgu Jiu, inaugurată la 16 ian. 1888. Nod rutier. Exploatãri de petrol şi de balast. Parc fotodeltaic (52 ha), inaugurat în anul 2013, cu o putere de 20 MW/h. Producţie de confecţii textile, de tricotaje, de cărămizi refractare, de ambalaje din lemn şi de produse alim. (preparate din lapte, dulciuri ş.a.). Fermă de creştere a ovinelor. Centru de ceramică populară roşie (în satul Ştefăneşti). Muzeul „Tudor Arghezi”, inaugurat în anul 2007. Casa de cultură „Tudor Arghezi”, cu 380 de locuri, adapostită într-o clădire reabilitată în anii 2017-2019. Biblioteca publică „Tudor Arghezi”, înfiinţată în anul 1955, azi cu peste 40 000 de volume. Parcul natural Stejeret.

Istoric

Aşezarea apare menţionată documentar, prima oară, la 18 ian. 1480 cu numele Gilort, într-un hrisov al domnului Ţării Româneşti, Basarab cel Tânăr (Ţepeluş), prin care acesta „confirma stăpânirea lui Ticuci peste satul Gilort, fiindu-i moşie veche”, iar la 24 apr. 1484 cu toponimul Târgu Gilortului, într-un hrisov al domnuluiŢării Româneşti, Vlad Călugărul, prin care “întărea lui Bran şi fraţilor săi stăpânirea peste Târgu Gilortului, slobod de vinăriciul domnesc, fiind cumpărat de amintiţii fraţi pe cai buni turceşti”. Uneori, Târgu Gilortului apare în documente şi cu denumirea Târgu Bengăi, care ulterior (la 15 iun. 1504) şi-a schimbat denumirea în Petreştii de Sus apoi, la 10 iulie 1652, era consemnat într-un zapis cu numeleTârgu Petreşti, la 18 apr. 1676 era numit din nou cu toponimul Târgu Gilortului, la 16 febr. 1690 cu numele Târgu Bengăi, iar din anul 1912 poartă numele actual. În 1864, localitatea apare consemnată ca o importantă comună rurală, cu renumite târguri de vite şi cereale, iar la 17 febr. 1968 a fost trecută în categoria oraşelor prin contopirea fostelor comune rurale Târgu Cărbuneşti, Cărbuneşti-Sat, Creţeşti şi Pojogeni cu satele lor componente. În prezent, oraşul Târgu Cărbuneşti are în subordine ad-tivă 10 sate: Blahniţa de Jos, Cărbuneşti-Sat (atestat documentar la 18 nov. 1587), Cojani (30 iunie 1486), Creţeşti (4 iunie 1489), Curteana, Floreşteni, Măceşu, Pojogeni (3 mai 1620), Rogojeni şi Ştefăneşti (18 ian. 1480). La 17 febr. 1968, fostul sat Comăneşti, atestat documentar la 5 iunie 1475, a fost desfiinţat şi unificat cu satul Pojogeni, iar la aceeaşi dată, fostul sat Ungurelu, atestat la 9 martie 1495, a fost desfiinţat şi unificat cu satul Ştefăneşti.

Monumente

Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” – Cămărăşeasca (→ Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” – Cămărăşeasca). În satul Cojani se află o biserică având triplu hram – „Sfântul Ioan”, „Sfântul Nicolae” şi „Sfântul Gheorghe”, construită în anii 1824–1825, pe cheltuiala lui Nicolae Magheru, cu picturi murale interioare executate în anul 1825 de zugravii Manole, Dinu, Dumitru şi Dumitraşcu, declarată monument istoric în anul 2010; în anul 2020 a început consolidarea şi restaurarea bisericii. În satul Curteana se află biserica din lemn, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, construită în anul 1746, renovată în 1868 şi pictată de zugravul-preot Rafail, azi declarată monument istoric; în satul Floreşteni există biserica „Naşterea Maicii Domnului”, construită în anii 1746-1747, reparată în 1758-1759 şi renovată în 1825-1826 şi 1882. Biserica a fost închisă în 1913 şi reactivată la 8 oct. 1961 după ample lucrări de renovare, reparată în 1986 şi declarată monument istoric în 2004. În satul Duţeşti se află biserica din lemn cu hramul “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, datând din anul 1698, cu transformări ulterioare, declarată monument istoric în anul 2004; în satul Ştefăneşti există biserica din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”, datând din anul 1836, repictată în anul 1888 de zugravul-preot Rafail; în fostul sat Tupşa (desfiinţat la 17 febr. 1968 şi înglobat în oraşul Târgu Cărbuneşti) se află biserica din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1832), declarată monument istoric, aflată în stare avansată de degradare (nu se ţin slujbe), în satul Cărbuneşti-Sat este biserica din lemn cu hramul “Naşterea Maicii Domnului” (1902), cu pridvor larg deschis, sprijinit pe 6 stâlpi de formă patrată, renovată în anul 2002, pictată de Gheorghe Niculescu, iar în satul Pojogeni există trei biserici din lemn, una cu hramul „Înălţarea Domnului” (1796), alta cu hramul „Sfinţii Voievozi” (1770), ctitorie a lui Mihail Dulumiţă, declarată monument istoric, şi alta cu dublu hram – „Sfântul Ghe,orghe” şi „Înălţarea Domnului” (1834–1838).