Date generale
Oraşul Scorniceşti se află în partea de Sud a României, în provincia istorică Oltenia, în zona central-nord estică a judeţului Olt, în regiunea de Sud a Piemontului Cotmeana, la 180-220 m altitudine, pe pârâul canalizat Plapcea Mică, la intersecţia paralelei de 44º34’12” latitudine nordică cu meridianul de 24º33’00” longitudine estică, la 27 km Nord Est de municipiul Slatina (reşedinţa judeţului Olt). Din punct de vedere demografic, Scorniceşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 11 770 loc. (1 ian. 2019), din care 5 887 loc. de sex masc. şi 5 883 fem. Supr.: 169 km2, din care 18 km2 în intravilan; densitatea: 654 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 oct. 2011, din totalul celor 11 766 loc., 10 750 de persoane erau români (91,4%) şi 1 016 loc. (8,6%) erau persoane cu apartenenţă etnică necunoscută (conform cu datele oficiale consemnate de Institutul Naţional de Statistică/INS din Bucureşti). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 10 708 ortodocşi (91,0%) şi 1 058 loc. (9,0%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, romano-catolici, adventişti de ziua a şaptea, penticostali ş.a.), erau atei, fãrã religie sau cu religie nedeclaratã. Cu toate că în perioada comunistă această localitate natală a lui Nicolae Ceauşescu luase un oarecare avânt economic-social-cultural-administrativ, după Revoluţia anicomunistă şi anticeauşistă din perioada 16-22 decembrie 1989, producţia industrială de aici s-a prăbuşit aproape în întregime (fabrica de pompe şi subansamble auto, inaugurată în anul 1975, a dat faliment şi a fost închisă în anul 2010), rămânând câteva ateliere de confecţii textile, de prelucrare a aluminiului, de produse alimentare şi de reparaţii de maşini şi utilaje agricole. Activitatea agricolă actuală rămâne principala preocupare a locuitorilor oraşului Scorniceşti, reprezentată prin pomicultură (meri, pruni), cultura legumelor în complexe de sere, construite în anii 1965-1970, prin creşterea păsărilor (ferma avicolă), bovinelor şi ovinelor. În oraşul Scorniceşti funcţionează o Casă de Cultură, o bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1968, în rafturile căreia există, în prezent, peste 12 000 de volume, un spital de pneumoftiziologie, construit în perioada 1970-1975 şi Casa-muzeu în care s-a născut Nicolae Ceauşescu, construită în anul 1890, reabilitată şi reamenajată în 1979, azi declarată monument istoric. În arealul satului Rusciori există lacul de acumulare cu acelaşi nume, rezultat în urma construirii unui baraj anii 1972-1978, cu o suprafaţă de 32 ha şi un volum de un mil. m3, pe ţărmul căruia se află un complex turistic. În perimetrul oraşului Scorniceşti se află Pădurea Seaca, declarată rezervaţie de vânătoare, în cadrul căreia există o cabană de protocol.
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire din această zonă datează din Neoliticul mijlociu, aparţinând Culturii materiale Sălcuţa (mileniile 4-3 î.Hr.) şi au fost descoperite în arealele satelor Mogoşeşti, Jitaru şi Constantineşti, care aparţin administrativ de oraşul Scorniceşti. Tot în perimetrul acestor sate, săpăturile arheologice au mai scos la iveală vestigii din Epoca bronzului (Cultura materială Glina, secolele 18-16 î.Hr.), precum şi urmele a două aşezări dacice din secolele 2-1 î.Hr., a unei necropole daco-romană din secolul 3 d.H.r. şi a alteia din Evul Mediu. Săpăturile arheologice efectuate în perimetrele oraşului Scorniceşti şi ale satelor Mogoşeşti şi Vultureşti au scos la iveală chiupuri pentru păstrarea cerealelor, fiare de plug, râşnite pentru măcinat grăunţe ş.a., datând din perioada dacică, iar pe teritoriul oraşului Scorniceşti au fost descoperite urmele a două aşezări geto-dacice din secolele 1-2. Pe teritoriul satului Teiuş a fost descoperit un tezaur alcătuit din 6 000 de monede din argint, din care 2 000 de monede datează din timpul domniilor lui Vladislav I (1364-1377) şi Radu I (1377-1383). Localitatea Scorniceşti apare menţionată documentar, pentru prima oară, la 29 august 1577, într-un hrisov al lui Mihai Viteazul, prin care acesta dăruia satul Scorniceşti căpitanului său de oaste pentru faptele sale de vitejie. La 18 aprilie 1989, comuna Scorniceşti a fost trecută în categoria oraşelor, având în subordine administrativă 13 sate: Bălţaţi, Bircii, Chiţeasca, Constantineşti (atestat documentar în 1654), Jitaru, Mărgineni-Slobozia (menţionat documentar la 15 aug. 1695), Mihăileşti-Popeşti, Mogoşeşti (atestat documentar la 30 mai 1732, într-un zapis în care se arăta că Pană Izbaşa a cumpărat o moşie la Mogoşeşti), Negreni (atestat la 16 septembrie 1519), Piscani, Rusciori, Şuica (atestat documentar la 10 decembrie 1505, într-un hrisov al domnului Radu cel Mare, prin care acesta întărea lui Badea şi fiilor săi satul Şuica pe Neagra/pârâul Negrişoara/, care fusese dăruit acestora de către voievodul Vlad Călugărul) şi Teiuş. La Scorniceşti s-a născut Nicolae Ceauşescu (26 ianuarie 1918), liderul Partidului Comunist Român (1965-1989) şi preşedintele Republicii Socialiste România (28 martie 1974-22 decembrie 1989), înlăturat de la putere ca urmare a Revoluţiei din 16-22 decembrie 1989, când a fost prins, judecat sumar şi condamnat la moarte prin împuşcare, împreună cu soţia lui, Elena Ceauşescu, în ziua de Crăciun a anului 1989 (luni, 25 decembrie 1989).
Monumente
Bisericile cu acelaşi hram – “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, existente la Scorniceşti, în cartierul Tătărăi, construită în 1817 (cu picturi murale originare, executate în frescă), Mihăileşti-Popeşti (1854) şi Rusciori (construită din lemn în 1885); în satul Şuica se află bisericile cu hramurile “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, construită în anii 1810-1814, păstrând în interior picturi murale executate în frescă, şi “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1830), iar în satul Teiuş există biserica “Adormirea Maicii Domnului” (1866); în satul Negreni se află ruinele bisericii “Sfântul Nicolae” (1871), iar în satul Constantineşti există conacul astronomului Nicolae Coculescu, datând din secolul 19, aflat în stare avansată de degradare, şi ruinele bisericii “Sfântul Haralambie” (1818).