Scorniceşti

Date generale

Oraşul Scorniceşti se află în sudul României, în partea central-nord estică a judeţului Olt, situat în zona de Sud a Piemontului Cotmeana, la 220 m altitudine, pe râul Plapcea Mică, la intersecţia paralelei de 44º34’12” latitudine nordică cu meridianul de 24º33’00” longitudine estică, la 26 km Nord Est de municipiul Slatina (reşedinţa judeţului Olt). Din punct de vedere demografic, Scorniceşti face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 12 067 locuitori (la 1 ianuarie 2016), din care 6 047 persoane de sex masculin şi 6 020 de sex feminin. Dacă raportăm numărul total al populaţiei (12 067 locuitori, la 1 ianuarie 2016) la suprafaţa oraşului în intravilan rezultă o densitate de 1 117 locuitori pe km2. În legătură cu componenţa etnică a oraşului Scorniceşti, înregistrată la recensământul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, datele oficiale consemnate de Institutul Naţional de Statistică (INS) din Bucureşti, arată că din cei 11 766 locuitori, 10 750 de persoane (respectiv, 91,39%) erau români, iar 1 013 (8,61%) erau persoane cu apartenenţă etnică necunoscută. Conform aceloraşi date statistice oficiale, situaţia confesională de la aceeaşi dată era marcată de predominarea populaţiei de confesiune ortodoxă, respectiv 10 708 de persoane din totalul de 11 766 locuitori (adică 91%) şi 1 058 locuitori (9%) aparţineau altor confesiuni (baptişti, romano-catolici, adventşti de ziua a şaptea, penticostali), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Cu toate că în perioada comunist-ceauşistă această localitate natală a lui Nicolae Ceauşescu luase un oarecare avânt economic-social-cultural, după Revoluţia anicomunistă şi anticeauşistă din perioada 16-22 decembrie 1989, producţia industrială de aici s-a prăbuşit aproape în întregime (fabrica de piese şi subansamble auto a dat faliment şi a fost închisă în anul 2010), rămânând câteva ateliere de confecţii textile, de prelucrare a aluminiului, de produse alimentare şi de reparaţii de maşini şi utilaje agricole. Activitatea agricolă actuală rămâne principala preocupare a locuitorilor oraşului Scorniceşti, reprezentată prin pomicultură (meri, pruni), cultura legumelor în sere, prin creşterea păsărilor (ferma avicolă), bovinelor şi ovinelor. În oraşul Scorniceşti funcţionează o Casă de Cultură şi o bibliotecă publică în rafturile căreia există peste 12 000 de volume.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire din această zonă datează din Neoliticul mijlociu, aparţinând Culturii materiale Sălcuţa (mileniile 4-3 î.Hr.) şi au fost descoperite în arealele satelor Mogoşeşti, Jitaru şi Constantineşti, care aparţin administrativ de oraşul Scorniceşti. Tot în perimetrul acestor sate, săpăturile arheologice au mai scos la iveală vestigii din Epoca bronzului (Cultura Glina, secolele 18-16 î.Hr.), precum şi urmele a două aşezări dacice din secolele 2-1 î.Hr. şi o necropolă daco-romană din secolul 3 d.Hr. Pe teritoriul satului Teiuş a fost descoperit un tezaur alcătuit din 6 000 de monede din argint, din care 2 000 de monede datează din timpul domniilor lui Vladislav I (1364-1377) şi Radu I (1377-1383). Localitatea Scorniceşti apare menţionată documentar, pentru prima oară, la 10 decembrie 1505, apoi la 16 septembrie 1519 şi 29 august 1577. La 18 aprilie 1989, comuna Scorniceşti a fost trecută în categoria oraşelor, având în subordine administrativă 13 sate: Bălţaţi, Bircii, Chiţeasca, Constantineşti (atestat documentar în 1564), Jitaru, Mărgineni-Slobozia (menţionat documentar în 1895), Mihăileşti-Popeşti, Mogoşeşti (atestat documentar la 30 mai 1732), Negreni (16 septembrie 1519), Piscani, Rusciori, Şuica (10 decembrie 1505) şi Teiuş. La Scorniceşti s-a născut Nicolae Ceauşescu (26 ianuarie 1918), liderul Partidului Comunist Român (1965-1989) şi preşedinte al Republicii Socialiste România (28 martie 1974-22 decembrie 1989), înlăturat de la putere ca urmare a Revoluţiei din 16-22 decembrie 1989, când a fost prins, judecat şi condamnat la moarte prin împuşcare, împreună cu soţia lui, Elena Ceauşescu, în ziua de Crăciun a anului 1989 (luni, 25 decembrie 1989).

Monumente

Bisericile cu acelaşi hram – “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, existente la Scorniceşti, construită în 1817 (cu picturi murale originare, executate în frescă), Mihăileşti-Popeşti (1854) şi Rusciori (construită din lemn în 1885); în satul Şuica se află bisericile cu hramurile “Sfânta Cuvioasă Parascheva”, construită în anii 1810-1814, păstrând la interior picturi murale executate în frescă, şi “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (1830), iar în satul Teiuş există biserica “Adormirea Maicii Domnului” (1866); în satul Negreni se află ruinele bisericii “Sfântul Nicolae” (1871), iar în satul Constantineşti, ruinele bisericii “Sfântul Haralambie” (1818).