Oraşul Tăuţii-Măgherăuş se află în extremitatea de Nord Vest a României, în provincia istorică Maramureş/ Transilvania, în zona de Vest-Sud Vest a judeţului Maramureş, în partea de Nord a Depresiunii Baia Mare, la poalele de Sud ale M-ţilor Gutâi, la 600-950 m altitudine, pe râurile Someş, Lăpuş şi Băiţa, la intersecţia paralelei de 47°40′04′′ latitudine nordicã cu meridianul de 23°28′20′′ longitudine esticã, la 9 km Vest de municipiul Baia Mare. Din punct de vedere demografic, Tăuţii-Măgherăuş face parte din categoria oraşelor mici, cu o populaţie de 8 540 loc. (1 ian. 2019), din care 4 241 loc. de sex masc. şi 4 299 fem. Suprafaţa: 125,6 km2, din care 27,3 km2 în intravilan; densitatea: 313 loc./km2. La recensãmântul populaţiei din 20-31 octombrie 2011, din totalul celor 7 136 loc., 5 891 de persoane erau români (82,6%), 847 maghiari (11,9%), 68 rromi (1,0%) şi 330 loc. (4,5%) aparţineau altor etnii (germani, ucraineni ş.a.). Din punct de vedere confesional, la acelaşi recensãmânt s-au înregistrat 5 359 de ortodocşi (75,1%), 725 romano-catolici (10,1%), 270 greco-catolici (3,8%), 251 reformaţi (3,5%) şi 531 loc. (7,5%) aparţineau altor confesiuni (Martorii lui Iehova, penticostali, baptişti, adventişti de ziua a şaptea, creştini dupã evanghelie, creştini de rit vechi ş.a.), erau atei, fără religie sau cu religie nedeclarată. Aeroport internaţional care deserveşte municipiul Baia Mare, situat la 9 km Vest de oraş, inaugurat în anul 1964, extins şi modernizat în anii 1977-1979, şi din nou în anul 1996 şi declarat aeroport internaţional la 23 aprilie 2008. Staţie de cale feratã (în satul Buşag), pe linia Satu Mare – Botiz – Medieşu Aurit – Seini – Ilba – Buşag – Baia Mare, inaugurată în anul 1884. Zăcăminte de minereuri complexe (în satele Băiţa şi Nistru) şi de pirite cuprifere (în satul Nistru), atestate documentar la 9 octombrie 1788. Exploatarea şi prelucrarea minereurilor complexe, cu conţinut de aur, argint, plumb, zinc şi cupru. Staţie de flotaţie a minereurilor (în satul Nistru), construitã în anul 1937, care a funcţionat pânã în anii ’60 ai secolului 20, când a fost mutatã în satul Sãsar, comuna Recea, judeţul Maramureş. Producţie de mobilă, de produse lactate şi de sucuri naturale din fructe. Prelucrarea lânei şi a pieilor de animale. Muzeul tipografului Kiss Miklós. Bibliotecă publică, înfiinţată în anul 1953, azi cu peste 10 000 de volume. Şase cămine culturale. Şcoală românească, inaugurată în anul 1890. Casa memorială a poetului Ion Şugariu (în satul Băiţa). Pomicultură (meri, peri, pruni, piersici). Pădure de castani cu fructe comestibile. Viticultură. Creşterea bovinelor (în satul Buşag). Centru de confecţionare a lăzilor de zestre, cu veche tradiţie (circa de 200 ani), în satul Băiţa, şi fost centru de ceramică populară (în oraşul Tăuţii-Măgherăuş), în care s-au lucrat, până nu demult, vase de uz casnic, smălţuite. Izvoare cu ape minerale. În arealul satului Nistru se află un lac de acumulare (3,50 ha), destinat ca loc de agrement şi de pescuit pentru locuitorii aşezărilor din apropiere. Zona oraşului Tăuţii-Măgherăuş este grav afectată de poluarea provocată de activitatea exploatărilor miniere şi a deşeurilor rezultate din prelucrarea minereurilor.
Istoric
În arealul satului Buşag, în punctul numit “Coasta Buşagului”, au fost descoperite vestigii din Epoca paleolitică şi din cea a bronzului. Aşezarea Tăuţii-Măgherăuş apare menţionată documentar, prima oară, în anul 1216, cu numele Tăuţii de Jos, apoi la 23 aprilie 1440, cu denumirea Thotfalw şi în 1490 cu toponimul Toutok sau Toutfalu. Comuna Tăuţii-Măgherăuş a fost trecută în categoria oraşelor la 7 aprilie 2004, având în subordine administrativă 3 localităţi componente: Boiţa (atestată documentar în anul 1334), Buşag (menţionată documentar în 1493, cu toponimele Bwsak şi Bwsagh) şi Nistru (1555, cu numele Miszt) şi 4 sate: Bozânta Mare (1383, cu numele Bozytha), Buteasa (1424), Merişor (1493) şi Ulmoasa (1904).
Monumente
În oraşul Tăuţii-Măgherăuş se află o biserică din secolele 14–15, iniţial romano-catolică, devenită, la mijlocul secolului 16, biserică reformată, două biserici romano-catolice – una având hramul “Naşterea Sfintei Fecioare Maria”, construită în 1803 pe locul uneia din 1764, extinsă în 1908 şi alta cu hramul “Sfântul Laurenţiu”, datând din anul 1875, şi trei biserici ortodoxe cu hramurile „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1560, refăcută în 1630 şi transformări din anul 1830), „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1815) şi “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” (1909). În localitatea componentă Nistru se află biserica greco-catolică “Adormirea Maicii Domnului” (1936) şi o biserică romano-catolică (1790); în localitatea componentă Buşag există biserica ortodoxă cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1866), iar în satele Merişor, Bozântea Mare şi Ulmoasa se află bisericile ortodoxe cu hramurile “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” (1868), “Sfântul Nicolae” (1910) şi “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” (1963).